Akashic-Records

Krystal Love

Pornind de la cristalul stralucitor al inimii si inaintand in adancul sufletului, cel ce vrea a se uni cu divinul, cu Sinele Superior, cu monada, se lasa condus si calauzit pe aceasta cale care, la inceput greoaie, devine din ce in ce mai placuta, mai aducatoare de inflexiuni divine. Gandurile se despart de conotatiile aspre ale vietii, nimic din ce este urzit in matrix nu mai are acces la structura sufletului.

Cum se intampla asta? Care este secretul detasarii, eliberarii de cele aducatoare de ceata asupra mintii, inimii si sufletului? Cine poate cel mai bine calauzi pasii omului spre varful cel visat de toti, povestit de multi dupa NDE si totusi atat de greu de atins in realitate?
Ce poate ajuta in periplul spre detasarea de social, de ceea ce incearca a-si pune amprenta si a ascunde de ochii inimii omului ceea ce este de fapt de importanta majora pentru a se inalta in iubirea si acceptarea divina?

Cum pasarea zboara in inaltul cerului, asa vrea sufletul omului a se intoarce la Dumnezeu, a se detasa de orice il tine ancorat in fiinta si a se elibera in sfarsit de tenebrele mintii ce incearca a-si ascuti controlul si a determina calea pe care omul o alege.

Alegi mintea? Sau alegi inima?
Te duci spre nemurire sau ramai la nesfarsit ancorat in circumvoluntiunile dictate de minte, ego, oameni? In cine te indeamna inima sa ai mai multa incredere? In "a fi" in suflet sau a trai in obsesiile create de lumea in care traiesti?

Cand omenirea este absorbita in mod obsesiv de idei fixe legate de teme ce nu-si au sub nici o forma locul pe care Dumnezeu l-a oferit inainte vreme, cand uita sa isi urmeze calea proprie legata de inima si de dorintele sufletului si, in loc de acestea, omul alege cai laterale si se scufunda iremediabil in zone ale mintii controlate des de ne-Lumina (ca sa nu folosim alt termen), atunci a castigat umbra.
Unii uita cu totul a se conecta la ce este in inima lor, nu isi mai aduc aminte niciodata de suflet, atat de prinsi sunt de alambicatele arme create de ne-Lumina. Crezand ca fac bine, ei fac rau, balacindu-se intr-o copioasa bucurie ce le fulgera sufletul, acesta inchizandu-se, devenind aproape inexistent in asteptarea sa.
E nevoie de un moment trezitor, o raza care sa strabata inima impietrita in uitarea a ceea ce este cu adevarat bine, cu adevarat pur si divin. Multi oameni au pierdut aceasta calitate, sansa, perspectiva. Ei s-au lasat atrasi in jocul sticlos, in involburata creatie a intunericului ce le-a acoperit ochii si inima. Aici, in bucurii create artificial, fara nici o urma de divin, ei au impresia ca traiesc fericiti, consolandu-se unul pe altul si, daca o bucurie de moment aduce energie, se lasa mintiti de haina impanata a momentului ce le creeaza impresia ca sunt in "bine", cand de fapt ei mai adauga o fila la cartea ce va fi candva citita.

In aducerea aminte de divinul din suflet, in credinta nestramutata ca Dumnezeu este prezent in sufletul ce-si cere dreptul la viata adevarata (cea luminata de Lumina sfanta si nu de cea artificial creata de mintea umana ce se bucura cand sufletul sufera), in acest drum ales de unii ce au trecut prin focul si para vietii si au luptat cu propriile umbre pana ce au primit sfanta Lumina si anume (pentru cei ce vor si pot a intelege) au vazut cararea formata din Lumina spre Dumnezeu, carare ce urca spre cer dar in acelasi timp este toata cuprinsa in universul interior, cand cei ce si-au deschis sufletul pentru a intelege ca Lumina nu este ce se vede ci ce se asteapta a fi vazut... atunci, plini de speranta coplesitoare a noului drum pavat de Lumina Christica, ei se detaseaza incet-incet de mintea ce isi striga dreptul la putere si intra pe calea ce unii o numesc credinta.
Ca e femeie sau barbat, tanar sau batran, alb sau negru, bogat sau sarac, cel ce-si cauta stralucirea sufletului si uita a se mai lasa zilnic activat de minte cu jocurile ei, cu gandurile preluate din constientul colectiv ce-si cer dreptul la fiinta ca fiind ale tale... atunci, acestia au deschis poarta catre cristalul din inima, catre focul aprins ce arde molcom in asteptarea momentului adevarului ce nu s-a spus inca dar va fi spus la momentul oportun.

Cei ce-si dau seama ca se indreapta spre o destinatie plina de umbre cenusii si isi intorc privirea spre locul unde sunt asteptati a fi cu adevarat ei insisi, decuplati de corzile create de intuneric si intarite de ego si frica, acestia vor trai in sfarsit eliberarea din chingile intunericului, vor experimenta fara doar si poate momente la care nu au avut acces inainte vreme, acestea fiind blocate pentru a hrani lamentabila "fiinta" ce-si tine cu disperare victimele incarcerate in jocul umilitor al declinului sufletesc.

Cei ce au capacitatea de a se desprinde de acest sistem bine prelucrat de chingi, privesc inapoi si recunosc jocul prin care si ei au trecut, dar pe care nu vor sa-l mai joace. Cand jocul s-a incheiat si inima preia conducerea, se produce o minune, totul primeste o alta culoare, ce inainte vreme reprezenta frica se transforma in putere, ura si frica dispar ca prin minune si sunt inlocuite cu ceea ce ar trebui sa fie moto-ul tuturor inimilor: "Cu Dumnezeu inainte"!

Reabilitarea puterii Luminii asupra sufletului

Primul cuvant apartine intelectului, in conditiile in care ar trebui cedat (cu totul) inimii. De ce ne lasam purtati spre inerenta vale a gandirii in loc a simti si a sti ghidati de inflexiunile trimise de Dumnezeu prin inima ce este un portal deschis (initial) iubirii?
Multi, citind aceste vorbe, se duc direct cu mintea spre: "ce text ridicol, ce subiect neinteresant!" Aici deja mintea si-a pus amprenta si, in continuare, ea atrage omul in capcana ilicita a gandirii adiacente uitarii de sine, de Sinele cel adevarat, derivat din divin.
Cu totii (sau majoritatea) gandesc ca au acces intr-un fel sau altul la iertarea divina, iertare ce si-o "fabrica" la propriu.

De ce se sare de la o idee la alta?
Fiindca mintea, in contemplarile ei tumultuoase, cand se trezeste la realitatea ca ea nu aduce de fapt nici un beneficiu primar omului, cand el/ea isi dau seama ca la capatul zilei, al drumului, etc... nu au facut nimic altceva decat sa piarda timpul in material, in vise de marire si de a avea, atunci, din intunericul mintii, cu ultima putere, o scanteie din inima isi arata ca o salvare ultima solutie: intoarcerea cu adevarat si cu putere la Dumnezeu.
In stiinta faptului ca multi oameni nu mai au aceasta capacitate de a se alinia la divin si ca aceasta lume le-a furat pe nesimtite si ultima putere de a se dezbara de incapacitatea de a privi in interior cu adevarat, orice sfat devine "inerent", inadecvat si ridiculizat.

Puterea adevarata, energia maxima, este pusa in prezent in concepte si idei denaturate iesite de pe linia ce ar fi trebuit a ghida sufletul spre stralucire, implinire si, prin ghidaj divin, maturizare divina.
Creatia umana a devenit pur materialista si este orbita de dorinta de a se alinia la sperante ce nu isi aduc aminte de nimic in afara de " a fi vazut", de a fi laudat si ridicat in slavi de cei ce, la randul lor, asteapta acelasi lucru, de aici derivand un cerc al slabiciunilor ce se sustin reciproc, ducand nicaieri.

Cand cei care "vad" si incearca sa iasa din caruselul ametitor al acestei lumi ce a devenit fara doar si poate o reprezentare grafica a decadentei spirituale, cand cei ce frecventeaza sfintele racle se dedau ulterior la fapte si ganduri nealiniate cu credinta, oricare ar fi ea, cand voalul dintre lumi a devenit o fatada de otel iar sansa de a il strapunge si de a avea acces la Lumina se micsoreaza in functie de gradul de acaparare a mintii si inimii de catre aceasta lume devenita derizorie, cand cei ce ar trebui sa indrume sufletele spre eliberare si lumina nu mai stiu a o face si astfel omul nu isi mai gaseste singur calea spre iesirea din labirintul mintii, a uitarii de sinele adevarat si al drumului acum acoperit de praful uitarii de sine, atunci, in plinatatea si intransigenta ei, societatea, construita pe fumul condensat al imaginatiei deliberat constrictoare a celor ce vor ca omul sa uite de sine, isi pune sigiliul infierat asupra sufetelor si le ordona a se supune unui regim neconectat la Lumina divina, deraiat de la raza stralucitoare aducatoare de pace si iubire a lui Dumnezeu.

In acest context plin de regrete se afla omul de rand care, nemaiputandu-se conecta la Sine, ramane bagat in priza materialistica probat neaducatoare de balans si credibilitate sufleteasca.
Astfel, omul este indepartat de Lumina proprie ce il asteapta rabdatoare sa se destepte, sa se reintegreze in planul divin si sa reia drumul de unde a deraiat, dar el (clipind nedumerit si fascinat de stralucirea TV-ului, a viselor mondene pline de sclipici si paiete ce ascund un suflet trist, uneori gol), nu se mai gandeste la cine este cu adevarat, ci la ce se asteapta de la el de catre masina ce ii macina si ultima bucatica de suflet in acelasi timp impuindu-i capul cu opinii si pareri ce nu isi mai gasesc validare in nici un dictionar de expresii si in nici o invatatura uitata de lume.
Atingand punctul acesta, intr-un final, dupa ce si-a trait viata asigurand miscarea rotativa a masinariei consumatoare de emotii declasate si lipsite de sclipirea divina, omul cade in plasa si mai adanca a egocentrismului exacerbat al "rozatoarei" de energii, trebuind sa isi ceara iertare fiindca a gresit sau sa isi faca mea culpa fiindca nu s-a aflat la inaltimea la care ar fi trebuit a fi, cand, de fapt, el este continuu tras in jos de exact acest mecanism inventat pentru a scurt-circuita sufletul omului.
Aici, nemaivazand nimic din cauza paienjenisului aruncat in fata lui, nemaiamintindu-si nimic din cantecul cantat de vocea ce-i sufla in ureche sa nu mearga la stanga ci la drepta (intuitia), cazut in genunchi in fata mastodontului ce isi arata coltii la fiecare incercare a omului de a da paienjenisul la o parte in speranta de a se reconecta la Lumina... aici intervine gratia divina.

Cel ce impotriva oricarei incercari de a i se obtura privirea si de a i se lua puterea de reconectare la Sursa, Il cheama pe Dumnezeu cu toata puterea, zi si noapte, necontenit, indiferent de cum i se arata realitatea, indiferent de cat este tras de maneca de ai lui contemporani, cand omul stie ca singura lui salvare este Lumina lui Dumnezeu si, indiferent de valurile de dezaprobare indreptate asupra lui, isi concentreaza toata suflarea spre reconectare, reabilitarea puterii Luminii asupra sufletului sau si implicit alungarea umbrelor create de minciuna impusa de sistemul capusa, cand omul a zis "nu" celor ce vor a se hrani cu energia si puterea lui, atunci, ca o minune, incep sa se arate luminile in zare, curcubeul sufletului este reactivat iar ceea ce inainte a fost o licarire de credinta se transforma intr-o conexiune plina de putere cu Sursa Atotcreatoare.
Si, de aici, din acest punct de referinta, nimic nu il mai poate intoarce pe om din drum, sufletul si-a recastigat puterea iar orice incercare de a il abate este sortita definitiv esecului. Fiindca puterea sufletului uman este esential mult mai puternica decat orice incercare a oricarei entitati, energii sau masinarii.

Cand sufletul se vrea conectat cu Dumnezeu ca singurul sau liant si refuza orice alt drum, indiferent de stralucirea sa ambigua, atunci va spune Dumnezeu "nu"? Il va parasi El pe cel ce isi indreapta privirea si gandul doar catre Lumina? Cand fiul ratacitor s-a intors acasa, a fost primit cu bratele deschise, indiferent de comploturile facute impotriva lui.

In God we trust!

NPC si spiritele de monitorizare

Entitatile de nivel inferior cauta intotdeauna sa se ataseze de oameni cu frecventa inalta ca sa le sifoneze energia , hranindu-se in acest mod, uneori fara ca acestia sa isi dea seama.
Dar, ca sa aiba loc acest schimb energetic neavenit, este necesar ca alte personaje sa fie implicate in acest "joc". Cum gasesc aceste entitati joase jucatori pentru tabla lor de sah? De unde-i aduc ca sa ii foloseasca pentru a-si umple ranita cu "hrana"?
Singura posibilitate a lor este sa "posede" oameni care, nefiind capabili sa se mentina puri si pe linia divina, cad usor in plasa jocului impletit de aceste entitati ce nu pot sa isi procure energia necesara vietii decat de la altii. Ei, cei manipulati si folositi ca pioni de plastic fara inteligenta si vointa, fara capacitatea de a-si folosi propria minte sau alte resurse interne pentru a-si proteja gandurile (si, ca urmare, faptele), cad ca mustele in plasa racolatorilor hapsani de energie.

Cand esti manipulat fara a-ti da seama, cand gandurile ce-ti traverseaza mintea nu mai sunt ale tale, cand te pierzi in scenarii de la care nu ai decat de pierdut si tu nu realizezi, ai devenit un NPC = persoana cu deficit de suflet.
Desi suna ciudat ca termen, un NPC nu reprezinta nici mai mult nici mai putin decat o persoana manipulata mental, psihic si emotional, in serviciul fara plata al entitatilor mascate care se fofileaza in campurile celor ce, aflandu-se in vibratie joasa si intretinand ganduri negative, fac loc acestor entitati sa intre si sa se joace pur si simplu cu mintea lor. Gandurile lor nu mai sunt ale lor, directia nu le este data de mintea lor ci de alta minte, mai puternica, care le manipuleaza gandurile, faptele si visele dupa bunul lor plac.

Toate aceste se intampla in ideea ca: daca entitatea infometata de putere, de energie (si care nu poate creea de la sine putere) primeste o cantitate de energie, atunci poate creea, poate trai = functiona. Altfel, neavand energie, creatura se stinge, deci face tot ce poate pentru a isi asigura hrana.

Cand intra in jocul acesta fara nici o noima pentru ei, NPC-urile cedeaza locul pe care divinul trebuie sa il ocupe in viata lor, iar schimbul este facut pe nebanuite, in locul Sfantului Duh facandu-si aparitia entitatea fara puteri de creator.
Cei ce cad in mainile acestor entitati, incep sa se simta ca atrasi in mrejele unei mlastini, ca intr-un joc hipnotizant din care doar cei puternici pot iesi si salva propria piele.
Cei ce raman dominati, umbla de jur imprejur ca niste roboti, ca o masinarie intoarsa cu cheia si, daca privesti in ochii lor, vezi golul, abisul nesfarsit, nici o unda a sufletului nu mai are acces la acea fiinta.
In pelegrinajul lor robotic, ei isi aduc din cand in cand aminte de cine au fost si, aici, in acest moment, exista posibilitatea reabilitarii. Puterea lor interioara in acest moment este data de gradul in care ei isi pot reaminti de esenta lor divina, lucru greu de realizat, indiferent de cat de credincuiosi se cred ei insisi a fi. Aici, credinta oarba nu poate inlocui adevarata conexiune cu Dumnezeu, nu poate da putere evadarii din puterea cu care entitatile nevoiase de energie ii tin prinsi disperate in chingile puterii lor.

Si astfel, cei ce au acces la propria putere prin auto-analiza adanca, prin cautarea in subteranele subconstientului a conexiunii adevarate cu divinul, gasindu-si "motorul" propriu si evacuand din campurile lor orice nu apartine propriei fiinte, de la gand, vorba, fapta, absolut totul (eradicarea totala fiind necesara), atunci acestia inchid cu succes usa in fata entitatii invadatoare. Astfel are loc transformarea, figurativ putand fi vazuta ca trecand de la rangul de obiect, de pion, la rangul de fiinta.

Dar cum racoleaza aceste entitati fiintele pentru a se folosi de ele si a se hrani de la cei cu frecventa inalta? Aici apar in scena spiritele de monitorizare, ce au rolul de a extrage informatiile de la cei mei sus mentionati. De ce este nevoie de aceste informatii? Ca sa poate sa intre in viata unei persoane, entitatea are nevoie de informatii, altfel nu are nici o putere.
Cum sa il abordezi pe X? Unde se duce, cu cine si de ce? Aici, dupa ce obtine informatia de la monitoring spirit, sunt "plantati" NPC-urile care se invart ca niste titirezi in jurul persoanei.
Spiritul de monitorizare deja a raportat care este traiectoria, care sunt slabiciunile si placerile lui X, iar NPC-urile incearca sa il provoace in functie de aceste puncte, iar acum, daca persoana este la inceput de drum si nu stie ce i se intampla, intra in scenariul provocat de NPC, suplimentand deci energia pentru entitatea "capusa".

Acest joc sience-fiction isi pierde din putere cand X intelege ce se intampla, citeste ca un laser situatia si stie ca nimeni si nimic nu are putere asupra lui/ei si ca totul e un joc ce urmareste o reactie. Si aici totul se incheie.
In spatele acestui joc complex in care mintile usor manipulabile sunt umilite si folosite, nu exista alt scop decat decat sifonarea energiei.
Cei ce pot a intelege sunt deja preocupati de studiul in amanuntime al acestui "joc" iar cei ce nu isi dau seama ca au devenit unelte reciclabile prinse in plasa manipulatorului, raman, spre deziluzia lor viitoare, NPC-uri si persoane monitorizate de spirite ce le iau si ultima putere de a isi decide singuri traiectoria si de a-si regasi fericirea organica, divina, nemonitorizata.
Carpe Diem!

Twin flame versus relatia karmică

In urma intalnirii dintre doi karmici, indiferent unde in timp si spatiu, se creeaza o multitudine de situatii si intamplari menite a vindeca rani produse inainte vreme. Vindecarile au loc pentru una din parti, cealalta fiind intr-un fel sau altul " pedepsitorul", cel al carui datorie trebuie platita.
In acest context de intamplari, daca partea in suferinta isi analizeaza din cand in cand viata, remarca cu usurinta ca relatia este karmica. Nu multi au ochi si intelegere pentru asa ceva, totul fiind de fapt vazut prin lentila: "asa e viata, astia sunt oamenii". Dar, cand in calea ta apar cu preponderenta doar evenimente negative provocate de celalalt, atunci cand "lentila" este curatata si situatia inteleasa ca atare, s-a declansat deja exitul.

Pentru cei ce cred in vieti trecute explicatia este simpla. Pentru ceilalti, totul se rezuma la actiunile efectuate in decursul a cateva zeci de ani.
In cazul explicatiei simple, karmicii pot fi copii, prieteni apropiati, sot, sotie, etc. Bineinteles, cine stie ce s-a intamplat intr-o viata trecuta? Cum iti explici prezenta unei persoane ce acum trebuia sa-ti aduca fericire si de fapt te reduce la rolul de victima, in cel mai rau caz?

Credinta ca a scapa de un karmic inseamna implicit fericire, speranta ca inlaturand cauza declansatoare va inlatura si efectele, este un vis, o dorinta. In acest gen de relatii se formeaza multe umbre, care la randul lor amplifica energia pe care karmicul o aduce. Aceste umbre trebuie vindecate, privite, studiate, lucrate, pentru a elibera locul in vederea primirii unei alte energii, noi, pozitive, diferite.
Atata timp cat subconstientul e plin de reminescentele trecutului, plin de valuri cenusii ce plutesc si intuneca lentila prin care omul vede realitatea, atunci, fara doar si poate, nu are loc noul. Lumina pe care twin flame-ul adevarat o aduce in viata celuilalt este fara indoiala diferita de cea a karmicului: renaste speranta, durerea este inlocuita cu iubire si, chiar daca sunt lectii ce trebuiesc invatate, acestea apar in alta lumina, se proceseaza totul in alt mod, mult mai lin, din inima, cu iubire.
Comparand cele doua situatii, in care karmicul vine cu suferinta si relatia este vizibil o pedeapsa, twin flame-ul aduce la putere inima care renaste, se curata de praful adunat in uitarea de sine adunate in timpul suferintei cu karmicul.

Cum recunosti twin flame-ul? Multi cred ca nu exista asa ceva, este un concept greu de inteles-intelegerea vine din interior.
Atasamentul pe care il simti fata de o persoana de la prima vedere, acel "ceva" inexplicabil si profund ce ramane aprins dupa ani si ani de ne-contact, sentimentul ca exista o legatura inseparabila, ca indiferent de timp si spatiu acest liant nu dispare, toate acestea fac ca cei doi, chiar daca traiesc vieti separate, sa fie legati printr-un "fir" invizibil. Sufletele se cunosc, o simpla privire in ochi poate declansa o descarcare de informatii care, pentru cei ce stiu ce li se intampla, aduce crestere, dezvoltare, vindecare.

Se poate spune pe buna dreptate ca ce strica un karmic, este reparat de twin flame. Doar ca persoana trebuie sa fie pregatita, vindecata de ranile karmice, intr-o satre de bucurie interioara, de exaltare spirituala, ca sa isi poata chema twin flame-ul. Chemarea vine cand sufletul este vindecat, eliberat de traumele gri prin care a trecut si deschis spre conexiunea adavarata, plina de profunzime si lumina divina.

Cei ce isi recunosc twin flame-ul sunt fara indoiala putini si acest lucru se datoreaza faptului ca ei se afla sub influenta karmicului, in general. Lumina twin flame-ului intampina densitatea celui care, fiind preocupat de terte situatii create de karmic, nu are capacitatea de a se acorda la acea energie.

Cum previi "recoltarea" energiei tale

Sintonia energetica a corpului fizic si energetic este alcatuita din o multitudine de elemente energetice multifunctionale de importanta maxima pentru buna functionare a organismului uman.
Cand intri in coliziune verbala cu alte persoane, parte din energia ta se pierde prin simplul dialog contradictoriu, fie ca este direct sau mental. A evita genul acesta de interactiuni este bine stiut a fi benefic, cu sau fara stiinta a ce se petrece in invizibil cu energia ta.
Dar, cea mai mare parte a energiei nu o pierde omul prin interactiunile umane ci este sifonata in mod brutal si ascuns de alt doritor al energiei umane, pentru care, aceasta energie este de fapt (si nu de drept) singura modalitate de "viata" (desi nu poate fi numita astfel). Aceasta masinarie pusa la punct pentru a provoca si apoi a recolta energia umana, nu cunoaste limite in a isi aduce la implinire scopul si anume: "supravietuirea".
Se va folosi de ceea ce tu crezi ca este un prieten, un coleg, familie, oricine este un potential "material de lucru" in ideea ca: unii oameni, in simplitatea mintii lor, nu isi dau seama ca sunt de fapt unelte, marionete menite a asigura hrana de energie a unei entitati cu multe ramificatii energetice.

Prin "implantarea" unui singur gand in mintea cuiva, se declanseaza un lant de efecte energetice de care el, primitorul gandului, habar nu are. El face ceea ce gandul i-a dictat, se duce ca taurul cu coarnele inainte intr-o actiune deja gandita de producatorul gandului respectiv. Suna a science-fiction dar este purul adevar.
Cei ce intra in studiul energiei au capacitatea de a intelege aceste aspecte ale vietii de zi cu zi, fiindca de fapt scopul majoritatii intalnirilor fizice si implicit energetice este de fapt recoltarea de energie intr-un fel sau altul. S-a ajuns la un astfel de nivel incat unii oameni traiesc doar ca sa cauzeze situatii din care "masinaria" se hraneste.

Pe drept cuvant, te intrebi: dar ei nu isi dau seama? Ce ii impiedica a vedea potentialul pericol in care se imbaiaza cu fiecare gand negativ pe care il intretin? Ei bine, ei nu au cum a isi da seama pentru ca ei insisi produc "hrana" prin emotiile lor: bucuria la gandul ca au cauzat "o situatie", frecatul mainilor plini de fericire generata de razbunare, barfa, comploturi, minciuni, toate acestea sunt pe prima pagina in cartea "recoltatorului de energie".
Deci, prin a fi unealta si hrana in ghearele unei entitati ce le tine ochii acoperiti (lucru facut din ce in ce mai usor, pe masura ce ei cad din ce in ce mai mult in plasa manipularii), acestia isi vor face scop al vietii din a provoca pe altii, a cauta orice motiv si posibilitate de a furniza energia pe care "masinaria" o cere.

In simplitatea lor, aceste manevre pline de rugina emotionala vor sa provoace sifonari emotionale, dar, in momentul in care STII tertipurile folosite, motivele si rezultatele la care ei se asteapta, scriptul nu mai prezinta nici un interes. Aceleasi metode si aceleasi persoane cu aceleasi dorinte arzatoare de a hrani, de fapt, ceva ce ei habar nu au ca exista.

Asa cum apare actorul pe podium in lumina reflectorului, asa apare provocatorul in fata celui ce STIE dinainte scriptul. Aceasta citeste energia, scaneaza situatia ca pe o comedie, o parodie ce nu are absolut nici un efect asupra sa.
Cand te uiti la un film prost schimbi canalul, deci, omul care nu accepta a fi sclav energetic isi are propria lista de "filme" la care se uita iar cele proaste nu intra in perimetrul vizibilitatii sale.

Independenta spiritului se accede prin decantarea realitatii la nivel mental, emotional si energetic. Atata timp cat esti constient ca exista o lupta pentru energia umana, iti creezi propria cetate energetica la care nu are acces nici un neavenit.
Cand detii metode de curatare si protectie energetica si astfel iti mentii intotdeauna campurile curate, cand nici una din incercarile ce sconteaza a-ti denatura calitatea energiei nu reusesc, cand de la distanta stii ce cu intentii te acosteaza trivialii servitori ai aspiratorului de energie umana, atunci orice incercare a acestora este sortita esecului, ei devenind de fapt marionete ridicole ce nu-si mai stiu scopul in viata, deraiati fiind si scosi de pe linia pe care trebuiau de fapt sa isi traiasca viata.

Simbioza dintre gandurile tale si cele divine trebuie sa fie perfecta, nici o "atingere" din afara nu trebuie sa aiba acces la balansoarul energetic al fiintei. Ca se incearca e una, dar cunoscand scriptul, intentia lor si rezultatul sunt complet anulate.
Stratagemele emotionale isi pierd automat puterea si devin teatru ieftin iar personajele din acest teatru, in rolul pe care ei SI-L ASUMA (de actori angajati in plata autoritarei entitati ce se vrea a fi stapana pe tot, de la energii la suflete) isi pierd, rand pe rand, credibilitatea si, odata cu aceasta li se sifoneaza energia, li se fragmenteaza sufletul si li se impietreste inima, devenind ca niste stane de piatra cu aura gri, cu campul emotional complet innegrit de propriile emotii degradante din punct de vedere energetic si, mai devreme sau mai tarziu, datorita acestor multiple emotii si ganduri ne-divine, apar bolile, ei nestiind ca orice gand, intentie si vorba sunt de fapt amprente energetice ce stabilesc, in timp, gradul de sanatate sau de boala al omului.
Nu te poti balaci in emotii si intentii degradante, nu iti poti mentine campul energetic imbibat de ura sau dispret si sa crezi ca esti si ramai sanatos pe vecie. Orice gand denaturat are efect imediat asupra circuitului energetic si, implicit, asupra sanatatii corpului.

Cand omul se trezeste la realitatea ca de fapt cea mai importanta este curatenia energetica, atunci, fara tagada, isi va da silinta sa traiasca in acord cu legile devine, sau sa tinda cat mai mult catre acestea, fiindca rezultatele a tot ce omul face, gandeste, spune, nu se masoara neaparat in arginti ci in efectele pe care acestea le au, in timp, asupra propriei persoane.
Multi oameni au o aura ca mazga si se impopotoneaza cu haine scumpe, cu make-up extravagant, incercand sa se simta mai bine, sa se auto-ridice in proprii ochi dar esenta, energia si gandurile ar trebui sa fie prima grija a lor. De aici rezulta totul, de la sanatate fizica la stare mentala si caldura emotionala. Stralucirea aurei, buna functionare a chakrelor si mentinerea unui sistem de gandire curat, pozitiv, plin de iubire si lumina - acestea sunt primordiale!

Curatarea karmei prin post negru

Care sunt consecintele faptelor noastre, cat de mult trebuie sa analizam acest aspect si de ce?
In cate parti este impartita karma?
Exista ea cu adevarat de fapt, sau este doar o idee preconceputa cu scopul de a ne opri din a cadea in ispita faptelor rele?
Cate feluri de karma sunt?
Haideti sa le enumeram pe ele, faptele, initial:

• fapte bune, care aduc karma pozitiva
• fapte neutre pentru karma noastra
• fapte rele, karma negativa adica.

Aruncand o privire la cele trei categorii in simplicitatea lor, se vede ca de fapt nu ne leaga nimic de karma ci ea este ca un balast adunat pe noi ca cimentul, o depunere cu iz placut sau nu, functie de categoria in care s-a incadrat fapta "noastra".

Cine este curat ca lacrima?

Cine este plin de datorii si nu poate scapa de ele? Ce inseamna de fapt datorie, unde, la ce aspect trebuie sa te uiti ca sa intre in aceasta categorie?
Cum determini, obiectiv, daca ce ai facut azi este de bun augur pentru tine? Cat de bine este pentru ceilalti, ce urmari are fapta ta?

O analiza simpla, rapida a faptelor se face simtind in inima: ai inima grea dupa o fapta, sau zburzi de fericire? A nu se omite faptul ca multi zburda de fericire cand fac o fapta rea cu efect rapid negativ asupra altora, deci nu ne referim la aceasta categorie, ei fiind ramasi in urma la capitolul constiinta.

Fiind atat de simplu a categorisi faptele, ar trebui sa fie la fel de simplu sa reparam ce s-a creat. Insa, aici, situatia se rasuceste cu 180 de grade in sensul ca: in functie de "gravitatea" faptei, vazuta obiectiv, analizand motivele, faptele si rezultatele lor, ca la o diagrama, vezi unde te situezi. Cu cat diagrama ta este mai sus, cu atat esti mai liber de karma. Cu cat este mai jos, cu atat lucrul la tine insati devine mai necesar.
Cum se elimina karma negativa? Cand s-a creat, ai fost intr-un anumit context, stare, putere sau slabiciune. Acum, analizand, deja te indepartezi de starea ce a creat caderea. Primul pas in urcarea pe scara vindecarii propriei fiinte, spiritual vorbind, este constientizarea. Apoi, prin ajutor divin, prin umilinta in fata fiintei divine care esti si de care te-ai indepartat intr-un fel sau altul cazand, cea mai buna, rapida si simpla refacere este postul negru.

Cat timp? Cat mai mult posibil, in functie de capacitatea fizicului de a indura foamea.
Dimineata, pui intentia ca ziua de post este dedicata curatarii pacatului X sau Y. Il numesti si stai de vorba cu Dumnezeu in legatura cu aceasta. Vei vedea ca pe zi ce trece, vei simti din ce in ce mai multe emotii ce ies la suprafata, ca o curatare in trepte, in felii, pe etape.

Cand foamea este intensa, stai in acea stare, emotie, energie, puls.
Intra in rugaciune adanca, in rugaciunea inimii, spune focul tau si cere-ti iertare.

Zi de zi, ceas de ceas, cere sfatul lui Dumnezeu in legatura cu toate intrebarile la care pana acum nu ai gasit raspunsul. Vei vedea ca esti conectat/a in mod direct, raspunsul vine imediat, iar pe zi ce trece, ti se dezvaluie multe dintre enigmele vietii tale, raspunsurile vin din ce in ce mai complexe, mai profunde, mai la obiect.

Pe masura ce inaintezi in timp, vei simti ca nu mai vrei sa te opresti, gandul la hrana nu mai revine, apare ca o amintire in ceata si esti doar tu cu planul tau: de a te curata, de a-ti demonstra tie insasi propria stapanire de sine, iar "durerea" spirituala prin care treci te va purifica si iti va inalta sufletul.

Esti doar tu cu Dumnezeu, in camera inimii tale, nu mai intervine nici un fel de dorinta, nici de a manca, nici de a bea, nici de a vorbi. Vei observa ca modul de gandire se schimba, incet-incet incepi sa simti energia celorlalti la alt nivel si parca stii dinainte ce vor a spune.
Toate simturile se ascut si, din zi in zi, incepi sa simti o putere noua, necunoscuta tie, o energizare a fiintei tale care pana acum era grea prin hrana ingurgitata constant, prin gandurile ce se perindau ca luminile caleidoscopului, neincetat, iar somnul devine lin, fara vise, revigorant.
Ai inceput sa redevii cine erai inainte, te vei simti ca un copil, din ce in ce mai fericit/a.

Cand sa te opresti? Vei simti cand este momentul sa inchei acest episod al postului, iti vei simti inima usoara, curatata, limpede, il vei simti pe Dumnezeu prezent mereu, ca si cum ar fi de fata secunda de secunda la peregrinarile sufletului tau.

Si, desi se crede ca s-a "cazut", sau s-a gresit, Dumnezeu, in planul Sau, ne-a lasat sa alunecam ca sa ne trezim si sa ne aducem aminte de el, altfel am fi adormiti in pernele calduroase ale uitarii de Sine, de suflet, de legatura cu Sursa care, intr-un fel sau altul ne cheama, ne pune piedici sau ne da ghionturile de rigoare pentru a ne propulsa mai sus decat am fost, pentru a ne curata mintea si sufletul de praful adunat in periplul vietii.

Cu inima impacata, trecand prin suferinta postului prelungit, vei simti ca esti un om nou, iti vei concentra privirea spre Lumina ce straluceste in inima ta si vei sti ca, prin puterea pe care Dumnezeu ti-a dat-o, nici un obstacol nu iti poate sta in cale, nici o bariera nu mai poate fi ridicata in drumul tau!
Cand te invingi pe tine insati si gasesti puterea de a alunga demonul foamei, atunci, fara tagada, gasesti puterea de a-ti inversa modul de a trai, felul de a gandi, de a vorbi, visele se schimba iar acordul pe care-l asteptai de la lume il ceri acum de la Dumnezeu, in inima ta, in camera sigilata a sufletului unde nimeni nu are acces decat divinul.

Insumate, toate gandurile se vor indrepta catre iubire, dar nu iubirea asa cum e acum la moda ci iubirea de Sine, de divinul din tine, de Dumnezeu si, prin acest pas facut spre libertatea ta spirituala, ti-ai castigat locul ce-l credeai probabil pierdut. Dar nimeni nu este niciodata pierdut, iubirea lui Dumnezeu este ca un neant de Lumina ce include totul, iarta si salveaza totul, cu o singura conditie: sa il cauti pe El, nu lumea. Sa il strigi pe El, sa te adresezi Lui si sa astepti, in umilinta interioara, ca Lumina sa te curete, sa te invigoreze si sa iti arate calea adevarata unde vei gasi raspunsurile si puterea.

Sublima putere a capacitatii de concentrare

Cu predominanta, capacitatea de concentrare este cea mai utila metoda de a accesa puterile launtrice, impreuna cu capacitatea de a te detasa de eul cotidian, de a uita cine esti pentru "o clipa".
Decantand gandurile ce ne insotesc mereu si ne scot din sublima conectare cu Sursa, cu Dumnezeu scotand din periplul sirurilor de ganduri pe cele ce deraiaza de la frumos, de la divin, facem loc ca Dumnezeu sa isi poata pune amprenta sa ilustra asupra "covorului" tesut de celelalte ganduri.
Dar cum stim sa deosebim influenta lui Dumnezeu de gandurile ce se perinda ca niste paraziti prin mintea neobosita si "neprihanita" in dorinta ei de mai bine pentru sine insasi? Cum ma aliniez si cand stiu ca sunt sau nu aliniat? Si de ce s-o fac?

Opreste-ti gandurile pentru o clipa: vei vedea ca nu poti. In cateva secunde, apare ceva in minte, fara sa iti dai seama uiti de planul pe care il aveai, de a sta fara ganduri. E ca si cum cineva aflat dupa un ecran joaca cu tine un joc de ping-pong, iti trimite mereu o minge, o primesti si, vrei-nu vrei, o trimiti inapoi.
Ei, incearca sa nu o mai trimiti inapoi. Vezi ce se intampla. La inceput o sa ti se para imposibil, pur si simplu mintea nu vrea sa te asculte, atat de mare este puterea ei asupra ta.
Apoi, daca insisti, daca vrei cu adevarat sa iesi din cusca metalica a gandurilor impuse de minte si de cine joaca jocul de ping-pong de dupa voal, vei simti ca un gol in stomac, ca o neplacere discreta dar prezenta, ce isi anunta puterea asupra ta, vizitandu-ti prezentul asa cum vrea, uneori la intensitate mai mica, alteori brutal, acut, printr-un ping-pong de ganduri rapid (racing mind). Ignor-o! Pune-o la punct prin a nu mai raspunde sub nici o forma apelurilor ei la "joc". Inspira adanc si lasa aerul sa iti cuprinda plamanii, tine-ti respiratia cateva secunde si apoi trimite aerul, influenta divina, in corp si in afara lui, in toata aura ta. Simte acel aer ca pe o apa colorata ce invadeaza apa curata, intra in spatiul aurei tale si o cuprinde in totalitate. Da-i orice culoare vrei, violet, roz, albastru... si stii ca acest aer, plin de iubire devina, calm, putere, iertare, pune total stapanire pe campurile ce te inconjoara.
Repeta totul pana simti cum linistea, serenitatea si pacea pun stapanire pe tine in totalitate.

Cunoaste-ti puterile, iesi din scriptul gandurilor si, cu nonsalanta dar cu hotarare, pune stapanire pe clipa prezenta, eliminand tot ce iti bruiaza starea de a fi, de copil al lui Dumnezeu ce merita fericirea, secunda de secunda, si o si primeste.
Cand pui punct influentei nocive a alaiului gandurilor, in corpul tau se produc fenomene bizare (in sensul pozitiv al cuvantului) si anume altcineva preia comanda, pupitrul este ocupat de cine trebuie a fi ocupat, iar bruiajele si ping-pongul dispar treptat, in functie de cat de mult lucrezi la acest aspect. Serenitatea ia locul agitatiei, pulsul scade la valoarea normala, inima incepe sa simta placerea si bucuria de a trai libera, la adapost de presiunea exercitata asupra ei de gandurile nepotrivite.
Pare un joc de copii, dar, in simplitatea lui, iti va linisti sistemul nervos, aducand in marea agitata de ganduri ca rechinii, pace si liniste iar soarele, cu lumina lui, va straluci pe valurile linistite, gandurile vor fi din ce in ce mai potolite, mai pure si pline de seninatate si curatenie divina.
Incearca un minut! Coboara-ti mintea in inima si las-o sa se macereze in imensa iubire a lui Dumnezeu ce sta acolo si asteapta sa iti aduci aminte. Poti sa faci acest lucru? Te lasa mintea sa incerci macar? Sau iti spune ca totul este de un caraghioslac copilaresc si ca pierzi timp pretios?

Alegeti cu pricepere, alegeti pacea si serenitatea si puneti capat luptei interne, zbuciumului ce nu are alt scop decat de a va mentine intr-o agitatie ce hraneste nenumarate energii infometate de "atentia" vostra.
Veti remarca la inceput ca gandurile va vor ataca mai mult ca niciodata. Nu va lasati intimidati, nu cedati luptei fara a o lupta. Victoria este a celui ce nu cedeaza niciodata si, prin puterea divina cu care Creatorul v-a inzestrat, veti "dovedi" si cuceri baricada ridicata de "partenerul" din jocul de ping-pong.

Mergeti pe drumul drept ales de Sine si nici o interferenta de nici un fel nu va va abate din calea voastra. Obstacolele sunt de fapt imaginare, iar cand lasi la o parte roul de actor intr-un joc ce nu iti aduce bucurie si alegi alt rol, in alt joc, piesa se incheie, teatrul s-a sfarsit iar tu iti incepi noul rol in noua piesa.

Excelati in a va elibera mintea de spini si prin puterea si avantul primit in mod divin, automat veti intra intr-o necuprinsa liniste prin care Dumnezeu isi poate creea creatia Sa adevarata, nu cea pe care mintea o vrea a fi crosetata prin ganduri impuse, prin amprente straine sufletului vostru si nepotrivite cu dorintele inimii voastre.
Conotatiile acestei schimbari vor fi majore, calea se lumineaza si scopul de acum devine ceva ce nu va mai atrage sub nici o forma atentia, totul se modifica ca prin minune si veti vedea orizontul in lumini corpusculare, presarate de Lumina vie a divinului iar norisorii ce incearca sa se iteasca dispar subit, devorati fiind de Lumina vesnica, stralucitoare.

Creati in iubire si pace!

Etimologia cunoasterii

Serpentinele cunoasterii de sine profunde, adevarate, sunt cai nu usor de strabatut. Dar, plecand pe acest drum, initiatii cunoasterii (sau cei ce-si dedica timpul in cea mai mare masura studiului, fiind el de sine sau de altele) aduc cu ei, spre binele intregii omeniri, tumulturi de cunostinte, idei, amprente ale spiritualitatii nemaiatinse si, dincolo de ideile preconcepute, omul deschis cunoasterii se poate adapa de la aceste izvoare ce pun la dispozitia tuturor munca lor, necerand nimic in schimb dar si mai mult, nefiind in cautarea niciunei rasplati de nici un fel.

Ca sa fie mai clar conceptul de cunoastere: ce inseamna acest lucru? Inseamna a sti ce se perinda pe ecranul TV si a repeta papagaliceste stirile, luandu-le de "bune", litera de lege si adevar? Sau inseamna a cerceta tu, de unul singur, ceea ce ti se serveste pe tava ca informatie de ultima ora, de mare importanta? Cum stii din ce unghi sa te uiti la acestea? Cand incepi sa vezi ca lumea este predispusa a crede si a inghiti totul fara a "mesteca", fara a gandi informatiile, fara a le intoarce pe toate partile inainte de a le ingurgita?

Cand te trezesti din realitatea formata din crampeie introduse in vizualul colectiv, cand simti ca ceva nu este in regula, ca viata, sufletul, Dumnezeu, inseamna mult mai mult decat am fost lasati a crede, cand in sufletul tau apare o chemare puternica spre adevar si cunoastere, nu te lasa tras inapoi de ideile preconcepute. Nu lasa dintii ascutiti ai necunoasterii sau delasarii sa isi puna amprenta pe chemarea din suflet, pe impulsul divin ce te indruma, vrei sau nu, spre ADEVAR.

De ce unii vor sa stea in minciuna si necunoastere si le trece viata in mod efemer, crezand ca totul se limiteaza la mici bucurii, la a avea si a invinge? De ce nu cauta omul in profunzimea sufletului lui, acolo unde a pus Dumnezeu scanteia Sa stralucind lumina cunoasterii?
De ce unii care nu vad mai profund de linia de pe hartie, fac din adevarata cunoastere o insulta, o bagatela, o joaca de copii?
De ce se rade de cunoastere si nu de necunoastere?
De ce nu este incurajata dorinta de aprofundare a celor deja studiate, gasite si apoi ascunse ochiului doritor de adevar si lumina?
De ce sunt ascunse adevaratele lucrari si omul nu are acces la lumina cunoasterii?
Simbolismul cunoasterii este ascuns sau prezentat in forme denaturate, trunchiate, departe de adevar si de reala lui valoare.

Cine a avut acces la forme de meditatie profunda si "a vazut" o parte chiar si mica din structura universului, acela stie ca ce vedem nu este decat o forma limitata de materie, dar "in spatele" acesteia exista o alta lume, o structura complet diferita de cea la care are acces ochiul liber.
Fractalii si culorile, simbolurile si reprezentarile ce apar atunci cand privesti cu ochii spirituali, cand deschizi calea de lumina ce lumineaza pasii cunoasterii, toate aceste reprezinta o noua lume pentru cel ce se aventureaza in cautarea adancilor semnificatii ale vietii si se intreaba cu adevarat: cine sunt eu? Este viata aceasta doar atat cat se vede?
Cand simti si stii ca nu este doar atat si ca dincolo de ea sunt lucruri studiate, stiute, unele ascunse cunoasterii, atunci stii ca puterea nu este in exterior, ci in tine insuti.
Nimic din afara nu iti poate deranja ecosistemul emotional cand tu, cu intreaga ta fiinta, stii ca Dumnezeu se afla la pupitrul vietii tale, iti conduce fiecare pas, gand, fibra a ta. Te dai la o parte si il lasi pe El sa conduca corabia, asa cum vrea El, nu cum vrea stanga sau dreapta, nu cum iti explica X sau Y.

Ecuatia lui Dumnezeu este simpla si fantastic de complexa in acelasi timp: cand il lasi pe El totul devine simplu, El curata tot ce nu isi are loc pe cararea ta. Cand te indepartezi de El, atunci totul devine complicat: din simpla, ecuatia devine complexa, cu derivate si alte implicatii care de fapt iti arata ca esti departe de adevar.

Nu toti sunt facuti a accede la cunoaserea profunda, unii nu iau seama la cerinta sufletului de adevar si raman in chingile materialului, a ego-ului, a dorintei de putere. Aici ecuatia este si mai complicata, acestia, in mare, chemand in ajutor (cu sau fara stiinta) fortele nedumnezeiesti sau, mai bine zis, isi pun singuri piedica.
Ce in afara poate aparea ca superb, implinire, bucurie, poate fi in spiritual o mare decadere. Paravanul ascunde suflete multilate de dorinte iresponsabile de revansa, de putere, de dominare. Acestora nu le acorda Dumnezeu accesul la adevarata cunoastere.

Cei ce simt fiorul dorintei de cunoastere si lumina deschizandu-se ca un portal aducator de informatii si nou, ajung la acest nivel de sete de a sti fiind impinsi de la spate de sufletul ce se vrea a fi descoperit, elevat, curatat, de orice neghina.
Si cum cureti sufletul? Poti sa faci tu asta, sau este altcineva specializat in genul acesta de lucrari delicate, profunde?
In afara de Dumnezeu, doar TU poti sa te cureti de cenusa adunata de-a lungul timpului. Daca tu, in intimitatea camerei sufletului tau, nu poti vorbi cu Dumnezeu si cere ajutor, iertare, luminare, imputernicire, atunci nimeni nu o poate face. Unii te pot indruma, invata, "arata" o cale sau alta de a te conecta la Sine, la Dumnezeu, la Lumina. Dar lucrarea o faci doar TU.
De aceea este cunoasterea de acuta importanta, de aceea sunt multe cai de cunoastere ascunse dupa ziduri groase si usile spre ele bine incuiate.
Si atunci, cel ce nu se gandeste macar sa isi faca curat in suflet singur, ce face? Unde se duce? Oriunde s-ar duce, orice cale ar alege, este o cale falsa.
Doar tu insati ai accesul adevarat, pur, de prima mana la sufletul tau, la Sine, la vindecare. Restul sunt doar ameliorari temporare, obtinute prin adormirea simturilor, ca sunt ele cognitive sau de alt ordin. Acestea te ademenesc cu promisiuni, te fac sa crezi ca au grija de tine, adica au grija sa te indepartezi de fapt de la drumul ce trebuie accesat. E un drum greu, se ajunge a umbla pe el prin suferinta, renuntare, cautare, dar, odata zarita sclipirea luminii prin usa spre cunoastere ce se intredeschide, ai facut un salt urias spre tine insati si sufletul tau iti va transmite bucuria, o vei simti in fiecare celula, te vei simti aliniat la scopul vietii tale si indrumat divin.

Se vor gasi multi ce vor incerca sa te obstructioneze, sa-ti puna bete in roate, dar, odata aflat pe drumul tau adevarat, nimic nu iti mai poate sta in cale.

Cunoasterea adevarata nu mai poate fi stearsa, uitata sau pierduta. Ramane intiparita, se dezvolta, iar daca drumul catre ea a fost greu, tu, fiinta doritoare de a sti adevarul, primesti putere, te calesti si cresti pana cand ajungi la stadiul de concentrare in care totul din afara se estompeaza si predomina doar ceea ce iti este tie destinat a fi.
Mainile de lumina a lui Dumnezeu iti curata calea, inlatura umbrele si amplifica doar doar ce este placut Lui, implicit tie.

Cand esti aliniat la drumul pe care Dumnezeu l-a ales pentru tine, totul curge frumos, se deschid usile cunoasterii si dorinta de adevar devine tema ta de viata. Cuvintele spuse se reduc la numar, gandurile sunt aliniate la lumina si calea devine ea insasi lumina, fiind acum sub privirea si obladuirea divina.

In God we trust!

Eliberarea din rolul de salvator

Alergand plini de emfaza pe drumul batatorit de altii inaintea lor, multi cad in capcana de a crede ca credinta inseamna doar a spune, fara a analiza si auto-corecta comportamentul si modul de gandire.
In labirintul vietii, indiferent cat de sus sau jos te situezi in clasa sociala, vei intalni situatii care te vor impinge inapoi, spre decadere, spre infinita uitare de sine si de adevar.

Exista oameni perfecti? Au existat vreodata? Da, cu siguranta unul, pe care nici nu mai trebuie sa il numim, il stie tot norodul. Dar in afara de El?
Sunt oameni ce incearca a deveni perfecti sau cat mai "drepti" posibil? Cu siguranta. Cei care au cazut puternic si au simtit negura, avand totusi puterea de a iesi din ea, vor veni si iti vor spune: incearca cu toate puterile tale sa nu te mai uiti catre intuneric, fugi de el ca de neghina.
Te intrebi atunci: ce inseamna "intuneric"? Cine stie cu adevarat sa explice pe indelete care este calea buna si cea rea? In cate parti, grupuri, sunt impartite parerile si cum le deosebesti?

Am putea numi intuneric lipsa de iubire. Ce inseamna asta? Cum iti iubesti aproapele? Si pe cine trebuie sa iubesti sau pe cine nu?
Este iubirea un concept, un adevar, un vis? Cine este demn sau nedemn de iubire? In mainile cui iti pui soarta cand iubesti neconditionat pe cineva care nu te iubeste sau doar se preface? Cum iti dai seama cum trebuie sa ii acorzi iubirea ta, si ce fel de iubire? Cate feluri de iubire exista?

Parte din sufletul omului se vrea a fi iubirea neconditionata. Cand lasi la o parte judecata altuia si te mentii in iubire, dar primesti inapoi doar ce se poate numi ura, minciuna sau defaimare, a te mentine implicat inseamna, fara doar si poate, a te arunca in prapastia auto-distrugerii.
Exista oameni care nu pot reciproca iubirea? Exista suflete care absorb iubirea altora si trimit inapoi doar ceata, doar sentimente negative? Cine sunt acestia? De ce au cazut in aceasta plasa a goliciunii interioare? Si cat poti a le da eterna iubire cand ei nu stiu a pretui acest sentiment?

Ce inseamna a arunca diamante la porci?

Incercand sa repari tu sufletul unui om, nu faci decat sa rascolesti ceea ce se numeste cunoasterea de sine. Cand omul nu are puterea de a se descoperi in profunzimea sa si continua pe o cale arida, cand cade din greseala in greseala fara a-si da seama de acest lucru, atunci tu nu ai ce cauta in camara sufletului sau, pentru ca de acolo iese sufletul tau terfelit, obosit si pierdut in efortul de a repara o epava ce nu se vrea a fi salvata.
Cei ce arunca colacii de salvare peste bord si continua sa tipe dupa ajutor nu au nevoie de ajutorul tau ci doar de atentie. Ei nu sunt sub obladuirea divina, ci spiritul lor este indrumat de forte ce se folosesc de ei ca sa configureze conflicte si te vor pe tine extenuat sufleteste incercand sa rezolvi "suferinta" lor.

Atunci, cum procedam cand cel ce striga dupa ajutor e un apropiat, cineva de care te doare sufletul ca se afla in suferinta, dar stii ca, incercand a ajuta, te trage pe tine in prapastie energetica?
Raspunsul la aceasta intrebare e simplu si complex in acelasi timp: incerci o data, mai incerci inca o data si te opresti. In momentul in care sufletul tau incepe sa sangereze ajutand pe altii care de fapt nu cauta ajutor ci sunt unelte ale intunericului ce contribuie la aprofundarea si realizarea planurilor incetosate si dense ale acestuia, opreste-te! Nu te vrei a fi o baterie de energie pentru terte persoane, nu te lasi tras in groapa plina de probleme simulate care te vor a fi sleit de putere, nemaivazand calea ta proprie si abandonandu-ti viata in totalitate pentru a salva pe cineva ce nu se vrea a fi salvat si care nu mai este apt a vedea si a merge in directia necesara.
Vorbim aici de oameni cu probleme psihice, de narcisisti, de psihopati, de cei ce sunt nici mai mult nici mai putin decat purtatori ai epoletilor fortelor nimicitoare ce cauta a-si adapa setea de energie umana pura, creatoare, prin instrumente pierdute sufleteste.

Aici, doar Dumnezeu cu puterea Sa omniscienta poate interveni, vindeca si repara. Aici, doar El stie ce trebuie si ce nu trebuie readus la starea umana cu suflet intreg si liber de orice umbra, constienta sau inconstienta.
Cand omul, pe drumul sau, cade in greseli in mod repetat, cand aceste greseli devin placere si virtute, cand uratul inlocuieste frumosul si devine litera de lege iar omul nu mai stie sa revina la starea incipienta, atunci, repetam, doar Dumnezeu poate aduce Lumina in ograda sufletului pierdut pe calea intunericului. Daca acest om se agata cu disperare de altii sau invinovateste intreg universul pentru esecurile lui, dar uita sa-L cheme pe Dumnezeu in ajutor, atunci tu, indiferent cine ai fi pentru acel om, nu intra in capcana salvatorului. Fiindca din rolul de salvator intri cu usurinta in ceea ce psihologia numeste rana emotionala, vei intra ca fluturele in flama si te vei transforma in scrum.
Acesta este si scopul din spatele acestor tertipuri puse in calea unora de cei cu sufletul umbrit, stapanit de spirite nedoritoare de armonie, iubire si condescendenta.

Coincidenta face ca multe din aceste situatii sa se perinde in familii si, chiar daca unii isi dau toata silinta in a rezolva conflicte create de altii constant, zi de zi, rezultatul este intotdeauna unul dureros, unii intrand in suferinta si ceilalti continuandu-si jocul cu alte victime, sarind de la o victima la alta, de la "vinovat" la "vinovat", in functie de cine li se perinda in fata ochilor.
Feriti-va sufletul si inima de cei ce se plang in continuu ca sunt neajutorati si nu intrati in rolul de salvator fara a va asigura ca in urma intalnirii emotionale cu cei ce isi fac un obicei din a drena energia altora, nu ramaneti voi, cei ce trebuie sa ii "dregeti" mereu, fara combustibil emotional, fara bucuria de viata si, mai mult decat atat, prinsi in mrejele mereu miscatoare ale vietii altuia, deci nemaitraind viata ta proprie ci salvand pe cei ce dupa aceea vor tipa ca din gura de sarpe ca voi sunteti cauza distresului lor.

Asa cum soarele rasare si apune, asa va fi si realitatea vostra cand intrati in jocul lor: la inceput va fi soare stralucitor, pana va prind in mrejele situatiei, apoi, cand v-au prins in gheara va vor produce rani sufletesti ca astfel sa se hraneasca din suferinta voastra, in acelasi timp facandu-va sa va simtiti vinovati de faptul ca nu faceti destul, iar in final aceasta situatie repetativa va va toci sistemul nervos, ajungand din "ajutator", victima.

Creati frumos, departe de rechinii emotionali si, cand simtiti ca sunteti drenati sufleteste de situatii ce nu-si au obarsia in lumina, fiti fermi si indepartati-va de cauza in pricina. Doar asa veti putea ramane in lumina Creatorului, pe cararea proprie, fara a fi deraiati de pe drumul propriu de terte forte, de diverse situatii care, neavand lumina interioara o cauta (si uneori o si gasesc) la cei ce se erijeaza, din dorinta de a face bine, in salvatori.

Cand soarele rasare pe cararea sufletului tau

Schimband modul de a fi, gandi, comunica si merge de-a lungul potecii tale, vei remarca faptul ca neclarele lumini ce-ti intunecau privirea se lumineaza, facand loc unei privelisti stralucitoare care, indiferent de inflexiunile ce apar pe parcurs, ramane clara, pigmentata doar cu lumini. Umbrele au disparut odata cu schimbarea structurii gandirii si, calcand pe urmele invatatilor in ale creatiei divine, sufletul tinde spre divin din ce in ce mai mult. Acesta noua abordare a viziunii vietii nu mai lasa loc niciunei balarii sa inunde campul mental, tot ceea ce era distorsionat devenind, instant, din neplacut, placere.
Ce deranja vederea sau auzul se transforma in calitate, haz, o noua claritate prinde viata si umbrele se destrama, la inceput timid, apoi, cu timpul, totul prinde o nuanta noua. In loc de urat vezi frumos, in loc de distorsiuni, vezi "glume" ale divinului ce-ti bucura sufletul.

Trecand podul catre linistea sufleteasca si lasand in urma toate angoasele, toate cele ce inainte vreme preocupau mintea si sufletul in acorduri joase, te trezesti la o noua realitate, unde nimic din ce e ne-divin nu mai are acces. Ca un balon ce zboara luat de vant si dispare in neant, asa dispar relicvele intunecate ale "parerilor", jocurilor insignifiante semanate cu mici nuante neprietenoase, colaborari nefructuoase si prietenii nelegate dar care se pretindeau a fi. Doar "jocul" tau ramane, tot ceea ce nu face parte din tema sufletului tau se destrama in vant. Si, dintr-o data, realizezi ca multe din istoriile create in jur sunt de fapt niste ecrane ce apar si dispar, aproape inexistente, insignifiante si fara forta.

Concomitent cu eliberarea de balastul impus de matrice prin oameni, energii, tentatii, te eliberezi si de dorinta de a apartine si a vrea, viata devenind nespus de usoara, fara apasarea parerilor celorlalti, fara greutatea privirilor pe care nu mai trebuie sa le duci in spate. Umerii se ridica, privirea capata o alta directie si circul ieftin ce incerca sa-ti atina calea devine o comedie plina de haz din care te hranesti ca dintr-un izvor de lumina. Vazand filmul derulandu-se dar nemaiavand de a face cu el, privind la ecranul vietii detasat si fara emotii si pareri, realitatea ti se arata in toata gloiciunea ei, neimplicarea eliberand contextul adevarat din spatele teatrului vietii.

De ce se implica omul in istorii? Ce-l face a participa la toata trilogia ce i se desfasoara in fata ochilor, chit ca e naturala, organica sau digitala? Cum iese omul din aceasta incoerenta, aceasta falsa realitate ce-i ocupa mintea zi de zi, ca un octopus ce se hraneste din atentia si energia lui?
Cine se ascunde sub toate aceste "subiecte", idei, imagini, sloganuri? Cine te vrea pe tine acolo? Si de ce?
Cand te detasezi de realitatea ce ti se prezinta zilnic triumfant in fata ochilor si schimbi directia privirii, cand in loc sa te uiti la oameni si actiunile lor iti indrepti privirea spre tine, spre interior, spre divin, intelegand ca ce se perinda de fapt e un joc menit a te stoarce de energie, cand il chemi pe Dumnezeu sa faca El curat in realitatea ta si sa grebleze El tot maracinisul, vezi cum aceasta iluzie numita realitate dispare in ceata, fiind inlocuita cu lumina divina ce ascunde automat orice incercare a matricei de a-ti prinde atentia, energia si, prin urmare, Il lasi pe Dumnezeu sa conduca scriptul vietii tale.
Remarci atunci cum majoritatea sunt prinsi intr-un scenariu fals, cu mintea fumegand si dandu-si si ultima picatura de energie masinariei care ii tine in chingile ei prin jocurile la care ii tine cuplati.

Orice actiune, orice dorinta ce iti trezeste in interior dorinte, sunt create si mentinute active de forte ale intunericului pe care omenirea le serveste cu un grad mai mic sau mai mare de energie, functie de genul de activitate preferata.
Cel ce cultiva campul primeste energie divina, el fiind datatorul de viata al plantelor.
Cel ce cade in plasa intunecata a denigrarii, a obstescului criticism sau a urii, cheama fara sa stie asupra sa acelasi lucru, nestiind in intimitatea mintii lui ca ce pui afara ca energie se va intoarce inapoi la tine.

Cand omul intelege ca ceea ce vezi cu ochii nu este adavarata forma a universului, ca exista voaluri ce ascund alte realitati nevazute (dar asta nu inseamna ca ele nu exista), cand macar incearca (daca poate) sa inteleaga acest concept sau sa se dedice studiului lui, pasul catre iminenta iluminare este facut, informatia vine ca un fluviu si curata tot noroiul din realitatea vizibila.
Cu ochii mintii larg deschisi si avizi de noi orizonturi ale cunoasterii, transformarea mintii si a sufletului are loc in timp record, iar odata eliberat de dependenta finita a socialului si de dorinta de a-si umple ziua cu lucruri inutile, el creeaza noi poteci spre divin. Acum are Dumnezeu cale libera spre a-l ajuta, indruma, ii deschide cai ce nu existau si il propulseaza pe calea cunoasterii de sine.
Atunci adevaratul Sine are acces la conducerea "carutei", frailele care erau in mainile tertelor forte intunecate fiind smulse de Sine si omul, in mod miraculos, intra intr-o noua era a vietii sale.

Categoria aceasta de oameni care isi cauta calea singuri, detasati de conditionarile grupului, doar ei cu Dumnezeu, face fara doar si poate subiectul unei prigoniri si mustrari ce nu contenesc a-si iti capul si a folosi terte metode de a-l opri pe mirean din traiectoria sa. Dar, odata vazuta adevarata fata a realitatii si odata respirat aerul incarcat de ozonul "libertatii", nimic nu-l mai poate opri pe omul pornit pe drumul lui propriu, iar Dumnezeu, in marea Sa iubire, ajuta pe fiecare asa cum crede El de cuviinta.

In "jocul Lui de culori," Dumnezeu ne-a creat pe toti dupa voia Lui si la fel, dupa voia Lui indruma pe fiecare spre El. Fiecare ajunge acolo unde trebuie sa ajunga in timpul si modul propriu si, indiferent de interferentele ce incearca sa-l abata de la drumul sau, de notele colaterale sau abstractele pareri ale altora, drumul creat de Dumnezeu pentru fiecare, scris dinainte vreme, este de neschimbat.

Ce ii separa pe unii de altii? De ce unii simt atractie pentru mai mult spiritual si altii sunt atrasi doar spre trivial, spre intuneric si habar nu au spre ce se indreapta? Cine ii trezeste pe unii si cine nu ii lasa pe ceilalti sa se trezeasca? De ce nu vad ei ca sunt gresit ghidati si se balacesc in intunericul mintii plina de spini? Ce ii face sa proiecteze spre ceilalti nereusitele lor si sa vada realitatea la modul cel mai trunchiat? Este usor a spune ca mintea le este incetosata de forte ale intunericului, dar in acelasi timp, avand in vedere faptul ca ei citesc realitatea trunchiat si emana aburi de ne-lumina iar inima le este in stare de impietrire, ne limitam a spune ca: asa cum fortele intunericului pun monopol asupra unora care au uitat adevarata lumina, tot asa, in orice moment, ei isi pot intoarce fata doar pentru o secunda de la perdeaua miscatoare a iluziei si isi pot aduce aminte de fata adevarata a lui Dumnezeu si, refuzand creatia intunecata, parasesc barca ce ii duce in deriva, trecand asadar de la intuneric la lumina, de la ura la iubire si de la uitare la trezie, facand loc puterii lui Dumnezeu sa curete sufletul ce sta in asteptarea descatusarii.

Fa un test: pune-ti o intrebare in inima ta. Apoi, roaga-l pe Dumnezeu sa-ti raspunda. Asteapta si raspunsul va veni.
Sau, daca alegi altfel, pune intrebarea unui vecin, asa-zis prieten, etc. Compara raspunsurile si vei vedea ca ele sunt, in general, opuse. Alegere cu pricepere cui ceri sfatul!

Adevarata putere?

In creatia sa, Dumnezeu a dat chip asemanator cu al sau, omului. Inzestrat cu inteligenta, umor, frumusete si virtute, omul a degenerat in timp, ajungand la stadiul de fiinta dependenta de opinii, bani, favoruri, pofte.
Nu exista obstacole in calea celor stapaniti de microbul banului. Nu exista oprelisti pentru cei stapaniti de ura sau furie. Multi se lasa controlati pana la cea mai mica fibra de dorinta de "a fi", de a apartine, a conduce si a domina.

Ce inseamna a domina si ce inseamna a fi dominat? Cine cade in plasa dominatorului si de ce?
Surprinzator, multi ar crede ca dominatorul este cel din varful piramidei, insa, de cele mai multe ori, se inseala. Cum adica cel din varful piramidei nu domina? Cine domina atunci? Cel de sub el? Sau cel de la baza piramidei?
Cand cel de "sus" crede cu tarie ca domina o gloata sub el, dar cel de jos nici macar nu clipeste la auzul numelui "stapanului", nu-i acorda nici cea mai mica atentie, gand - deci energie, inseamana cu siguranta ca bossul este de fapt cel dominat.
Roata este total intoarsa cand, plin de fanfaronade, cel de sus se asteapta la rezultate rasunatoare iar cel mic, atat de mic incat abia se vede, nu reactioneaza, nu-i pasa, sau si mai abitir, se distreaza pe seama clicii pufaitoare. De ce s-ar deranja sa ii dea atentia mult dorita? Sub ce forma ar veni recompensa daca s-ar lasa tarat in norul sforaitor si negru al celor ce se cred situati "deasupra", cand de fapt e totul inversat?

E ca la jocul de sah, unul crede ca a castigat pe aproape tot parcursul jocului, iar celalalt, in pace si aparenta capitulare, il lasa pe "stapan" sa isi faca jocul, pana in momentul in care ii declara sah mat. Cum face asta? Care este secretul castigului celui ce nu se infoia in penele castigului sigur? Raspunsul este fara doar si poate rabdarea, arma invincibila a celor ce trecand prin multe jocuri, invatand tertipurile sahului, il lasa pe cel umflat in pene ca un curcan sa isi cante triumful precoce, sa se dea in stamba, sa isi etaleze toate slabiciunile, preferintele, prietenii, dusmanii, mancarea preferata si parfumul favorit. Cu toate etalate pe masa, puternic in imaginatia lui dar slab in realitate, crezand ca jocul lui este de neinvins, si-a afisat de la mic la mare tot arsenalul, pe cand cel de la baza piramidei, sau cel tacut de la tabla de sah, a privit, a calculat, a preferat sa taca si sa isi adune impresiile si, odata imbinate toate notiunile si desfasurate pe masa de lucru, trage linia si concluzia de rigoare, care in general este: "cainii latra, ursul trece".

Sub povara dorintei de a castiga, omul aflat pe culmi imaginare uita un aspect primordial: in joc, placerea de a juca este cea ce se cauta, nu recompensa.
A juca fiindca esti rasplatit (cu bani, favoruri sau promisiuni), inseamna a te baga sluga la stapan. Cel ce joaca fara miza a castigat de la inceputul jocului, fiindca nu pierde nimic.

Cand topul piramidei manipuleaza gloate de oameni ca sa isi indeplineasca visul de a castiga o partida pe care cel de la baza nici nu o vede, nici nu o aude si nu participa sub nici o forma la ea, atunci el, cel mic, de jos, a invins topul si gloata de slugi dominate prin frica, bani si manipulari.
Ca un octopus,"mai marele" piramidei ii tine tine in chingile sale pe cei de sub el iar ultimul, cel care nici nu s-a gandit sa se catere pe piramida mult promitatoare si zornaitoare, nefiind devorat de dorinta de "a fi" si a avea, isi petrece linistit clipele, energia lui nefiind stoarsa de dorinte si abnegatii. Ca un zid de netrecut, el stie ca piramida se poate prabusi la cea mai mica miscare si ca, prinsi in mrejele jocului care le-a furat mintile, cei ce si-au pus toate cartile pe masa raman descoperiti, mirati, uitandu-se in sus cu speranta de ajutor la boss-ul piramidei. Doar ca acesta a folosit gloata pentru a-si realiza intentiile, iar cand se declara sah mat, nu are nici o intentie de a-si pune pielea la bataie ci, ca o boare de vant ce parca nu a existat niciodata, dispare si ii lasa pe cei de sub el, cu cartile pe fata, sa isi plateasca datoriile ce le-au acumulat imbogatind de fapt, fara sa stie, pe cineva pe care ei de fapt nici nu-l cunosc.

Fiind personaj peste personaj, cei din randul doi nu-l cunosc, nu au acces la cel din randul patru si asa mai departe, deci, in momentul capitularii piramidei, cei de sub marele rege, vor plati preturi strasnice, in locul celor ce sunt ascunsi in umbra puterii.

Folositi ca niste marionete ieftine, ei cred ca fac jocul-jocului, cand de fapt sunt carnea de tun a "cremei" ce nu va pierde poate nimic, niciodata. Conceptul de carne de tun este folosit in razboi dar si la jocurile mici, triviale.
Daca cel din randul doi ar sti ce interese are cel pe care el nici cu mintea nu il poate gandi, nu ar mai intra sub nici o forma in falsa hora a unirii piramidale. Ar fugi la capacitate maxima, dar, fiindca topul piramidei e format din master manipulatori iar interesele lor sunt ascunse gloatei (asa cum ei isi considera "uneltele de lucru"), lor fiindu-le vanduta o istorie credibila, dar sub ea fiind cu totul alte motive si interese si atunci, muncitorii piramidali, cu manecile suflecate si convinsi fiind ca sunt intr-un joc important si aducator de faima si beneficii, se calca unii pe altii in picioare care mai de care sa participe la slujirea imparatului.
Care imparat, daca cineva i-ar da masca jos si ar privi atent la nuantele sale, ar vedea ca acesta face parte dintr-o rasa diferita, nemaivazuta de cei din slujba sa si pe care el ii tine in ceata mentala si le arunca cate o halca din cand in cand, ca sa-i multumeasca si sa ii tina interesati de joc.
Dar jocul acesta este deja jucat, ei primesc firimiturile regelui ce nu-si poate accepta pierderea si, stiind ca nu va castiga niciodata, incearca sa-si ascunda sie insasi gustul amar al pierderii suferite si se amageste cu mirajul unui joc ce de fapt nu are decat o parte, adversarul a plecat de mult, jocul s-a incheiat iar ce se intampla acum este doar o fumigatie, o pufaire deznadajduita, ca un cantec de lebada cantat de un hipopotam.

In sublima lui disperare, "el capo" trage dupa el cat mai multi ostasi gata sa isi puna pielea la bataie pentru argintii zornaitori si visele vandute ieftin.
Iar cand se lasa seara, din tot acest joc piramidal, plin de pioni ce nu si-au vazut niciodata regele, va ramane doar o gramada de "piese" amestecate, ce se intreaba ce cauta ele intr-un joc ce nu este si nu a fost al lor, dar, din moment ce ai intrat in joc si ai jucat, esti numit participant si deci, daca piramida cade, cazi cu ea.

De aceea recomandam sa nu participati la jocuri piramidale si, daca va place sahul, invatati bine regulile ca sa nu pierdeti timpul degeaba si sa ramaneti la final fara nici un pion.
Joaca jocul tau, in ograda ta si vei vedea ca vei fi mult mai multumit decat sa te lasi atras in jocuri ce nu sunt ale tale, habar nu ai ale cui sunt si cine apara cealalta parte.

In God we trust!

Primul gand de dimineata

Daca vrei ca ziua sa-ti fie incununata de bucuria sufletului si totul sa decurga in consens cu voia divina, dis-de-dimineata, cand deschizi ochii, fa aceasta rugaciune:

"Doamne Isuse-Hristoase, fiul lui Dumnezeu, da-mi mie lumina si intelepciune, pace si ghidare ca astazi si mereu sa fac doar voia divina, doar voia ingerilor mei pazitori pe care ii chem sa vina la dreapta si la stanga mea si sa imi insufle tot ce am nevoie a sti in aceasta zi. Adu Tu, Doamne, in intelepciunea Ta, doar oamenii pe care ii vrei tu in calea mea si curata-mi viata de oamenii care nu iti fac tie pe plac. Inlatura din mintea mea orice gand neplacut Tie si inlocuieste-l cu ganduri pline de iubire. Fa ca cei ce se gandesc la mine sa o faca cu iubire, iar eu, la randul meu, la fel. Fie ca aceasta zi sa aduca sufletului meu multa incantare, tot ce fac sa fie pe calea misiunii data de Tine, sa ma mentin doar pe drumul meu cel mai inalt si nimic sa nu ma abata din cale. Cauta Tu, Doamne, legaturile si tainele acestei zile astfel incat tot ce fac sa fie doar spre folosul Tau divin si voia Ta in toate sa se faca, mereu, in vecii vecilor. Amin"

Gandeste-ti ziua frumos, alunga orice balarie din gandurile tale, vindeca-ti sufletul prin faptele si vorbele tale si cauta doar spre Lumina, pace si armonie. Daca mintea te indreapta impotriva inimii, ia-ti haturile in maini si lupta cu orice te scoate de pe calea voita de Dumnezeu. Cugeta la aceste lucruri, invata sa-ti incanti sufletul, nu parazitii ce incearca constant sa se hraneasca cu energia generata de ura, dusmanie, atitudini razboinice si astfel, vei contribui putin cate putin la salvarea si vindecarea a ceea ce palpaie in pieptul tau.

Alege-ti calea spre care te cheama inima-ti plina de speranta ca astazi vei fi mai mult in lumina decat ieri. Invata sa gandesti ca si cum Dumnezeu te-ar privi si auzi in fiecare secunda. Fiindca asa si este. Voi ati uitat ca sunteti legati de sursa, indiferent de ceea ce ati face, gandi, fi. Treziti-va la adevarul sufletului, faceti curat in constiinta si lasati-l pe Dumnezeu sa ocupe locul din ce in ce mai mult.

Tu stai in lumina divina si creeaza ca si cum esti inconjurat de iubirea lui Dumnezeu in fiecare secunda. Fiindca, de asemenea, asa este.

Ce nu se vede poate fi mai puternic si mai real decat orice se vede, aude sau atinge.

Nu mai lasa nici un gand sa "cada" in santul desantarii, creeaza DOAR ce este placut lui Dumnezeu. Si asa, zi de zi, veti reveni la "forma" pe care Dumnezeu a dorit-o pentru omenire, veti plivi maracinii si veti cultiva flori frumoase.
Ce va retine din a face acest lucru?
Cine va impiedica sa va reparati comportamentul si, deschizand cu adevarat ochii, sa vedeti ca de fapt va indreptati mereu pe o pista falsa?
De ce credeti ca dreptatea este acolo unde de fapt comiteti nedreptatea si va bateti cu pumnul in piept ca sunteti mari justitiari?
Cine se bucura cand stati cu mare placere in pestera pe care voi o credeti suflet, dar este, fara tagada, o creatie gaunoasa a mintilor ce va vor departe de lumina?
Cand va veti trezi?

Imaginati-va o balanta in fata ochilor si inainte de orice fapta, puneti-o pe balanta iar pe cealalta, o pana. Daca fapta voastra trage balanta in jos, abandonati-o. Daca nu, inseamna ca este voia divina.
Creeati doar in Lumina, stergeti umbrele ce cauta sa va afunde din ce in ce mai mult in pivnita uitarii de Dumnezeu.

Incepe-ti ziua frumos, bucura-ti sufletul iar mintea, dupa un timp, va re-invata sa fie supusa divinului, clatind "rufele", facand loc gandurilor pe care Dumnezeu vrea sa le semene in gradina mintii tale. Fa-i loc Lui, iar viata ta va lua o noua directie, vei vedea in scurt timp cum se spala neghina din mintea ta, vei fi mai fericit, fericirea adevarata, pura, curata, care tine mult si genereaza la randul ei sanatate fizica, mentala, emotionala si spirituala, ca un izvor de apa sfanta ce-ti linisteste setea sufletului.

In Dumnezeu, Cu Dumnezeu, ca un copil al Lui care esti!

Cum ne conectam la Dumnezeu, la Sursa Suprema?

Cand gandurile coboara la o frecventa definitiv sub cea a iubirii, e semn ca contactul cu sursa de lumina a fost ingreunat, intrerupt sau ca, din cauze intrinseci, valul de iubire ce ar trebui sa iti umple inima nu are "volumul" dorit, perfect.
Cum facem pentru a ne reconecta? Ne ducem undeva? Unde este acest "undeva"? Este departe? Exista? Este accesibil tuturor? Sau doar unii au capacitatea de a se "cupla', pe cand ceilalti, bietii de ei, nu?

Intrebari cu raspuns unic: toti, absolut toti au acces la Lumina, Iubirea si Adevarul ascunse ochiului dar prezente, mai prezente decat orice este vizibil, tangibil, auzibil.
Cum facem asta? Si de ce?
Incepem cu explicatia cea de pe urma: de ce trebuie sa fii conectat la Lumina? Stie cineva sa ne invete? Vrea cineva sa faca acest bine ca sa stim si noi sa traim frumos, puternici, in speranta adevarata si departe de ideea ca am fi parasiti in aceasta lume triviala, fara ajutor divin si ca la nastere ne este "dat" sau "luat" norocul?
Exista ursitoare cu adevarat? Ce ne ursesc ele si in functie de ce?
Suntem noi la mana unor povesti adevarate sau, in orice vreme, daca am sti, am putea accesa Lumina, puterea si dragostea lui Dumnezeu?
In ce ape trebuie sa ne scaldam, cat de puri si curati trebuie sa fim pentru a ne fi dat accesul la "viata adevarata", plina de har?
Ce anume trebuie sa avem ca sa primim Lumina? Ce varsta? Ce meserie? Ce putere?

Spre surprinderea multora, nici unul din aceste aspecte nu sunt menite a va aduce marele loz castigator, si anume accesul la Lumina. Nici o conditie nu este impusa. Oricine, oricand si oriunde este si ramane copilul lui Dumnezeu, creatia Sa deplina, iar fiecare este, in felul lui, o mica glorie a lui Dumnezeu.
Alegerile noastre ne pot face sa ne indepartam de El, dar El nu se indeparteaza de noi.
Noi uitam de El, dar El nu uita de noi.
Noi uitam sa Il iubim, sa Il chemam, dar El ne iubeste si ne cheama in fiecare milisecunda, zi si noapte, pe lumina si pe intuneric, fara incetare.

Intra in camara inimii tale si de acolo dezgroapa-ti aducerea aminte: cine esti tu? De ce existi tu acum, aici? Nu-ti lasa mintea sa raspunda, cauta raspunsul in inima ta. Va veni ca un ecou, ca o sclipire a unei stele, ca adierea de vant: vei "sti" raspunsul, vei simti in inima ta ceva nemaisimtit, ca noutatea unei vesti aducatoare de fericire.
Vei sti ca, nemaiumbland pe labirintul incalcit al vietii (asa cum ti-a fost prezentata spre memorare si asimilare), te vei gasi in unicitatea, in stralucirea clipei de acum. In punctul zero, in care se afla adevarul tau, fara trecut si fara viitor, fara programari si "examene" de orice fel ci, eliberat de tensiunea ce-ti incetoseaza capacitatea de a te vedea si simti ca cine esti cu adevarat, vei intra in puterea ta adevarata, rezonand pe deplin cu esenta ta, lasand sufletul tau sa iti astearna drumul. Un drum lin, armonios, pe care calci ca pe o pajiste cu flori, departe de bolovanisul cu care ai fost obisnuit si care ti-a fost prezentat ca "normalul" vietii.

Unde este Dumnezeu ca sa ne conectam la El? Unde este El? Este in noi? In soare? Oriunde? Unde Il putem afla si chema? De ce nu ne spune nimeni acest lucru? De ce nu stie nimeni sa ne explice in mod clar, ca sa fim toti apti sa traim in Lumina? De ce aceasta cautare, sau de ce aceasta uitare?

Cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide!
Fiecare in felul sau, la timpul sau, isi va gasi, probabil, in functie de poteca pe care alege sa mearga, raza lui de soare, Lumina de la Dumnezeu, puterea Lui adevarata.
Ca o simti in inima, ca o iei din exterior, ca te conectezi la ce iti spune inima ca este Dumnezeu, totul este de fapt, intr-un fel sau altul, o modalitate si doar una: doar dorinta de a Il simti pe Dumnezeu, de a intra in Lumina Lui, te plaseaza automat in spectrul Sau de Lumina. Ramai acolo cat ma mult timp, "exista" si respira in acea stare de beatitudine lipsita de interferentele ce abia asteapta sa te scoata din starea de gratie.
Starea aceasta de gratie, de iubire, este dreptul tau. Ca nu te-au invatat acest lucru, nu inseamna ca nu este la indemana ta in orice moment.
Practica acest lucru, "inchide-ti" mintea cu programele ei si ramai timp indelungat in starea de gratie. Vei vedea ca repetand acest lucru, va deveni un obicei spre care te vei indrepta din ce in ce mai des, fiindca vei simti cum te cureti de toate energiile neavenite, de tot grosul adunat in periplul tau de pana acum.

Seara, la culcare, imagineaza-ti cum esti scaldat in Lumina sa care te purifica de toate gandurile neavenite, de toate obiceiurile ce s-au lipit de tine ca timbrul de scrisoare ca sa "te ajute" a scapa din mrejele vietii. Lasa aceasta Lumina sa-ti patrunda fiecare celula, nerv, tot ce te stii a fi si simte-i puritatea, puterea blanda si linistitoare. Scalda-te in acea lumina imbietoare si dormi in ea.
Vei remarca dimineata ca vei fi un om schimbat, gandurile tale vor fi mai luminoase, nu vei mai avea tendintele dinainte ce te tineau departe de starea de gratie. Elimina, ca pe o insecta enervanta, orice apare in mintea ta care stii ca nu isi are locul in noul om care esti, in noua ta forma de viata, de gandire pura si luminoasa.
Vei vedea ca totul in jurul tau se va schimba, ceea ce inainte era o corvoada va deveni usor sau va disparea, Lumina iti va lumina poteca de aur pe care te situezi cand te aliniezi la Dumnezeu, la credinta adevarata!

Incepe asa, apoi, in timp, intra in aceasta stare mai des, conecteaza-te instant, oriunde si oricand la esenta ta, la Dumnezeu care te asteapta plin de rabdare si iubire sa-ti amintesti de El, de tine cel adevarat, sa "avansezi" la forma ta cea mai frumoasa, sa stralucesti ca fiinta de lumina care de fapt esti!

Indrumarile divine si creativitatea

Creand din minte, putem obtine lucruri neasemuit de frumoase, dar cand divinul isi pune amprenta sa asupra oricarei dintre creatiile spontane, venite din intuitie, atunci, fie ca e arta sau noi descoperiri, ori alte "gasiri" de orice alta natura ar fi ele, sclipirea geniului si frumusetea neasemuita isi spune cuvantul in fiecare aspect al "lucrarii". Prin unii oameni lucreaza divinul spre binele tuturor. Tot ce este inventat, pictat, compus, vine in directa linie cu nivelul de vibratie al persoanei ce creeaza.
Ai incercat vreodata sa creezi, sa gandesti dintr-o frecventa joasa? Dintr-o stare psihica proasta? Nu iese nimic de calitate, nimic imbietor. Aici intervine lucrarea altei forte decat cea dumnezeiasca. Aici intervine latura negativa, care aduce la suprafata lucrarile urate, placute in schimb de unii.

De ce se intampla acest lucru?
De ce unor oameni le plac picturi urate, muzica zgomotoasa, grea?
De unde acest contrast intre placerile unora fata de a celorlalti?
Daca ai intrat putin in studiul spiritualitatii, stii deja de unde vine acest contrast. Stii ca cei inclinati spre urat sunt condusi de alte forte decat cei ce privesc spre frumos, spre lumina si iubire.
Cum de cei dintai stau in acel "loc" de ne-placere? Nu isi dau ei seama de ce li se intampla? Cum au ajuns sa le placa, sau sa se complaca intr-o stare ce nu bucura sufletul? Si sufletul lor, nu le da semnale sa isi schimbe traiectoria?
Cum ajung ei acolo? De ce uita de unde au plecat si cine sunt ei cu adevarat?
Ce ii tine legati la ochi in a nu vedea inchisoarea din jurul lor?
De ce nu li se face dor de lumina?
De ce ii lasa Dumnezeu sa ramana acolo, fara a-i trezi, fara a le da un ghiont trezitor, indreptator?

Raspunsul este complex fara doar si poate: multi pleaca pe drumul vietii cu vise care mai de care mai teribile sau, ca sa nu dam o nota negativa, inadecvate lor insisi. Isi cauta drumul in viata lasand in urma lor tristeti, trecand peste ceilalti fara sa se uite inapoi, cauzand situatii intolerabile pentru altii dar... placute pentru ei insisi.
Se incepe cu putin: azi o smecherie, maine o palma, poimaine un gand urat, astfel adunandu-se la arhiva vietii lor o multitudine de fapte trunchiate, greseala dupa greseala, pacat dupa pacat, uitand complet de natura lor umana initiala, o apuca pe un drum batatorit de altii ce au ajuns "bine" si vor si ei sa faca parte din gasca de "fericiti", avuti, dar fara sclipirea din suflet. Nu inducem ca toti cei "favorizati de soarta" sunt asa, dar nici nu negam acest fapt.

Cand calci peste orice ca sa slujesti un sistem care te-a compromis total spiritual, care ti-a furat pe nebanuite si ultima raza de soare din inima si ti-a incarcerat sufletul fara speranta, mai ai doar o sansa: sa te uiti la semne, sa inveti sa le decodezi si sa te arunci plin de avant spre calea pe care vezi stralucind lumina. Lumina adevarata, nu cea trunchiata, nu cea de la care te dor ochii si ti se spulbera viziunea.
Sa spunem ca faci ceva si totul iese invers decat ai planuit si te te miri de ce nu-ti iese. Azi asa, maine si mai si. Le faci tu, cu mana ta, stii ca poti si totusi "ceva" te tine in loc. Nu vorbim aici de altii care-ti pun bete-n roate, vorbim de actiune ta, facuta de tine, tu ai control total asupra ei. Si nu-ti iese. E clar ca nu esti pe drumul bun.
Sau apar situatii care iti rastoarna viata intr-un moment de neatentie, o clipa de neglijenta. Faceai un lucru pe care l-ai facut de mii de ori si acum ai facut o greseala uriasa ce-ti schimba viata. Totul facut "doar" de tine, fara implicatii din afara.
Daca iti pui intrebarea "de ce?" inca mai ai o sansa de a iesi din sistemul de chingi.
Daca nici macar nu "vezi" ca totul a luat-o razna si iei totul ca ghinion, ramai mai departe platitor al acestui sistem, te-a inghitit per total si nici sufletul tau nu mai are puterea de a-ti aduce aminte sa cauti in strafundurile lui pentru a te redresa spre lumina.
Se poate sa crezi ca tu crezi in Dumnezeu si sa fii convins ca totul este de fapt o perioada ce va trece. Apoi uiti cu totul, esti complet inghitit de ceata uitarii, traind ca o amiba fara sentimente, doar cu hrana din intuneric si uitare.

Trezeste-te!
Iesi din camara intunecata in care te-a atras incet-incet partea intunecata, mascata in placeri mondene trunchiate, bucurii fara esenta si miraj inselator!
Daca simti ceva citind aceste cuvinte, daca ceva se misca in sufletul tau ca o aducere aminte, e bine.
Daca nu, inseamna ca urma de suflet ce o aveai a fost inghitita, amortizata, s-a dus acolo unde nici o farama de suflet nu ar trebui sa fie.
Din categoria aceasta, care nu simte nimic, fac parte psihopatii. Ei, in toate actiunile, visele si gandurile lor, sunt corelati la forte ale intunericului ce se folosesc de ei ca de niste marionete fara putinta de a se redresa. Daca te adancesti in "confortul" bucuriei de a lasa rau si umbra in urma ta, daca simti bucurie cand faci pe altul sa sufere si abia astepti ziua de maine ca sa poti sa te mai bucuri o data de greutatile pe care le arunci pe umerii altora, se poate ca exitul tau din acea "lume" sa fie imposibil, sa te fi transformat intr-un monstru cu chip de om, chiar daca tu ne te percepi la acest nivel.
Cand competitia nedreapta iti creeaza placere fulminanta si simti energia circuland placut prin tine cand ai suparat pe altul, ia aminte! Acestea sunt semne ca ai fost preluat de forte pe care nu le numim aici si care, daca te lasi tarat de ele spre prapastia ne-umanului, daca nu faci numic sa te extragi, sa iti atragi ajutor divin, vei intra intr-o autoflagelare spirituala ce nu iti va incanta spiritul.

Cere-ti in gand iertare de la cei pe care i-ai turmentat emotional, cu care ti-ai creat legaturi prin care "ne-lumina" se hraneste. Tu, nu faci decat sa fii o "piesa" controlata de "opusul luminii" si prin tine, prin actiunile tale nesanatoase spiritual, hranesti capusa pe care tu o percepi ca pe fericirea ta proprie.

Pune-te in genunchi in fata lui Dumnezeu si daca crezi ca este cazul, implora-l sa te auda, sa te ajute, sa te scoata din groapa cu lei. Groapa aceea nu e loc de petrecere asa cum ti s-a spus, nu e "viata si puterea adevarata" cum ai fost probabil invatat. Locul acela este de fapt inshisoare spirituala, emotiile tale nu mai sunt ale tale, bucuria ta nu mai este a sufletului tau, tu ai devenit o marioneta ce nu mai stie nimic despre nimic, primeste holograme si indicatii trunchiate, adevarul-adevarat si calea fiind ascunse tie pentru a nu te trezi, pentru a sta in starea de piesa pe tabla de sah a unei forte ce tie nu ti se arata, sau, daca da, o vezi ca atragatoare, desi ea NU ESTE! Te proclama invingator, dar victoria nu este aici, acum, in bucuria de azi si in masa de seara. Nu!

Victoria este sa ai sufletul linistit, luminos, curat, sa nu ai ganduri de ura si defaimare, sa nu te gandesti la ce face sau ce are altul pe care nici nu stii cum il cheama, ci, in linistea inimi tale,sa fii apt sa te bucuri pentru fericirea altora, sa ii ajuti cu adevarat, fara a le reaminti mereu fapta ta, sa eviti orice subiect de barfa ca sa nu fii atras in mocirla plina de vartejuri ale neiertarii, urii, judecatii neintemeiate.

Cand intelegi ca intrand in "gasca" fals fericita a marionetelor nu este de fapt idealul, nici scopul tau in aceasta viata, cand prinzi din zbor gandul, ideea ca sunt lucruri mai bune, mai placute lui Dumnezeu pe care poti sa le faci, cand o sclipire a sufletului iti da sentimentul ca nu e bine ce faci intr-un anumit moment, nu-l lasa sa treaca! Apuca acest gand cu toata puterea si croseteaza in jurul lui, dezvolta sentimentul, intoarce spatele jocului murdar pe care tu il credeai o gluma de copii, o distractie nevinovata, dar, ceva din tine stie ca de fapt te indrepti spre o directie fara intoarcere daca nu iti preiei fraiele in maini si sa le dai Luminii. Intunericul te va rechema, tipa, ameninta, va incerca sa bage frica in tine. Fii curajos, mergi spre Lumina! Acolo este sufletul tau ce te cheama, te trage afara din miasma, te vrea inapoi acasa! Acolo e locul tau, adu-ti aminte!

Cheama-l pe Dumnezeu sa te ajute daca simti ca ceva sau cineva iti manipuleaza mintea sau sufletul!
Alegerea este a ta, intunericul te momeste cu bucurii si placeri de moment, dar... samanta adevarata a fericirii o vei gasi doar in iubire, adu-ti aminte de ea!
Cere-i lui Dumnezeu sa iti trimita ajutoare, astfel ca, in orice faci tu sa predomine Lumina, speranta de mai bine pentru toti iar tot ce atingi sa fie spre binele cel mai inalt al tau si al tuturor, indiferent de cat de greu ti-ar parea.
Vezi totul ca pe un prag intre intuneric si Lumina. Lasa intunericul in spate si fa un pas urias spre Lumina, iubire, fericire adevarata, curata si pura!

Protecția divină și cunoașterea de sine

Cunoasterea de sine, impreuna cu stiinta de a acorda atentia cuvenita celor menite a ne ridica in rang spiritual (a nu fi inteles ca pornind din ego spiritual, ci ca pe o treapta urcata prin umilinta, incredere in puterea data de Dumnezeu ce vine impreuna cu protectia divina cuvenita).

Trecerea prin zona de mijloc a invataturii si pregatirii in ideea inaintarii pe calea misiunii fiecaruia se face, uneori, prin foc si para. Innotul in apele caldute este placut pielii, dar spalarea, cresterea sufletului nu se face prin incantatii ci prin, repet, trecerea prin momente nu toate placute, nu toate minunate, nu toate lapte si miere.

De ce se intampla acest lucru? De ce nu evoluam prin placere, bucurie si abundenta de toate felurile? De ce este nevoie a ne zbate, a iesi din matricea delasarii spirituale si a intra pe panta abrupta a luptei interioare? Cum altfel ajungi sa il cauti pe Dumnezeu cu ardoare, cu iubire, incredere maxima ca fiind ultimul lucru pe lumea aceasta tridimensionala pentru unii si multidimensionala pentru prea putini? Cum iesi din aceasta asa numita inchisoare a sufletului si unde te gasesti apoi, odata iesit, odata evadat din rigiditatea si solemnitatea in care se creeaza pana ce incerci a urca panta?

Cum iesi? Cand iesi? Ce te forteaza sa spargi carapacea dura si rasunatoare a acestei iluzii cumplite? In ce fel vor iesi cei ce ating pragul nefiintei si apoi se intorc pentru a povesti povesti greu de crezut, dar...fiecare cu adevarul lui.

Cine are dreptul final de a “hotara” ce este adevarat si ce nu? Cat din ce este acceptat de ei, marii hotaratori, va permite sa se deschida usa spre soare? Cat ne este permis sa vedem din lumina stralucitoare a soarelui, din stralucirea lui Dumnezeu, din bucuria simpla a existentei lipsite de frica inoculata din ce in ce mai ostentativ, pentru a ne tine lipiti de starea de sedare constanta, anxioasa, lipsita de creativitatea ce “curge” din legatura cu Dumnezeu? De ce ne sunt inoculate idei, ganduri de micime, de superficialitate primitiva si tot ce vine din speranta unei lumi mai bune este dat la o parte cu brutalitate si inlocuit cu “credinta” ca este asa cum este si ca daca nu iti accepti locul indicat, esti pasibil de ostracizare, pedeapsa, hula si privit ca un recalcitrant?

Avem fiecare locul nostru sub acest soare. Avem fiecare rolul nostru in aceasta lume care deraiaza de la o poteca de aur la un sant adanc in care multi innoata in noroiul existentei, uitand cu desavarsire a privi in sus, a tinde spre lumina, a lasa portita deschisa astfel incat bunul Dumnezeu, incantat de dorinta omului de “mai bine” mental si spiritual, emotional si de ce nu, creativ, sa lumineze caile neuronale, legatura dintre om si Dumnezeu, sa calauzeasca el omul spre si pe drumul ce se cere a fi urmat de fiecare in felul lui, in timpul lui, in ritmul lui, sub indrumare divina.

Ne este “predata” scoala vietii in lipsa de material de lucru, doar teorie rece, matematica cerebrala adusa la nivel de ordin, in ideea de a ne tine incarcerati in tacerea si inghetul plin de colturi al unei existente ne-creative, ne-fericite, ne-aducatoare de lumina si aroma divina.

Mirosim parfumuri false si ne inselam cu ideea si speranta ca facem bine, ca existam in matricea potrivita, cea mai buna.

Ce este cel mai bun loc in viata?

Aducem materialul la rang de suflet si uitam cu totul ca, in linistea noptii si a somnului, cand subconstientul ne trimite mesaje pe care nu le mai intelegem, cand ne pierdem in apasarea galbenilor zornaitori, uitam ca Dumnezeu, mai exact ca o stiinta exacta, stie ce am adus pe lume de la fapta, gand, intentie si vointa.

Noi, cumul de elemente fizice si spirituale, nu mai stim a ne desprinde de material, ne-a cuprins ca o himera, ne-a furat visele, realitatea, constiinta si, ca urmare, l-a inlocuit pe Dumnezeu complet, lasandu-ne intr-o lume necreata de Marele Creator ci de noi insine in “credinta” noastra ca facem bine, suntem bine, aducem bine.

Impotriva teoriei de mai sus vin desigur majoritatea cu remarca ca cele 5 simturi stau la baza vietii. Netrecand prin momente de iluminare,nu ai cum sa iti spui parerea in ce priveste gradul de multidimensionalitate al universului.

Neband din apa vietii, nu ai cum sa iti potolesti setea. Setea exista,ea sapa pana cand, pe deplin satul de nebunia caruselului in care se invarte, omul, in disperarea indrumarii adevarate, cea divina, nu cea “spusa” si “invatata”, isi intoarce privirea spre singura sursa adevarata de creatie.

Fara a-si etala puterea ostentativ, Dumnezeu iti vine in ajutor, in indrumare, direct, la simpla chemare, la simpla cerere. “Cere si ti se va da” este de o simplitate si un adevara intrinsec greu de inteles de pe locul pe care a fost “impins” omul a trai.

De ce sa ceri? Ca sa primesti.

De ce sa primesti? Fiindca este dreptul tau.

Cine a pus bariera dreptului de a crea, de a sti ca, in pofida tuturor oprelistilor, Dumnezeu, in gingasia si maretia Lui, isi indreapta iubirea necontenit asupra inimilor noastre?

Aici vine conceptul de protectie divina.

Cine este protejat divin?

Impotriva cui?

Cine ataca si de ce?

Cine este aparat si de ce?

Cine isi aroga dreptul de a ataca si cine il apara pe cel caruia se incearca a i se lua dreptul la condescendenta?

Asupra cui cade pedeapsa lui Dumnezeu si asupra cui isi apleaca Dumnezeu privirea cu iubire?

Ce te face a iti fi teama de pedeapsa?

Ce te face a spera la iubirea divina?

Te poti afla in 2 caruseluri in acelasi timp? Poti fi in foc si apa in acelasi timp?

Cum vei putea sa speri la protectie cand uiti a-l iubi pe celalalt?

Cine “hotaraste” ce este iubirea si cine are puterea de a hotara daca “iubesti bine” sau daca te faci vinovat si prin urmare primesti opusul protectiei?

Sunt intrebari inerente in momentele vietii, cand vin valuri, furtuni sau rasarituri de soare. Cand e pe val frumos, omul uita furtunile si bine face.

Cand e in furtuna, omul uita binecuvantarile primite la rasarit de soare, la momentul cand, plina de bucurie, inima i-a multumit lui Dumnezeu si a primit in schimb binecuvantarea divina.

Ce ne face a trece de la un moment de gratie divina la opusul sau? De ce nu ramanen in lumina necontenit? Cine este de vina? Cine poate sa ne invete cum sa stam pe val?

Increderea nu este in tine insati ci in Dumnezeu. Cand ai atins culmea bucuriei, s-a activat fara intarziere opusul sau. Simti cum bucuria scade si te indrepti cu gratie spre opusul a ce ti-a adus bucurie. De ce este așa mereu? Fiindca in bucurie sufletul nu invata, acolo se bucura omul, dar lectia cresterii se face in prezenta luminii divine, nu a bucuriei pamantesti. Iar lumina divina vine concomitent cu cautarea lui Dumnezeu. In lupta sa cu demonii, omul il cheama pe Dumnezeu in ajutor, El vine, isi arata “fata” plina de gratie prin calauziri, indrumari, semne, intuitie. Si de aici creste sufletul, fiindca acum este indrumat divin, nu de monden, nu de material, nu de visele pamantesti.

Cand omul mediteaza, intra in conexiune cu Dumnezeu si primeste filonul de lumina prin care se hraneste sufletul. In adancul sau omul stie toate acestea, dar i-a fost pus voalul pe fata, a fost “indrumat” sa isi uite puterea si calauzirea divina launtrica a fost inlocuita cu calauzirea externa, fiecare intelegand de aici ce poate.

De ce unii se ridica spiritual si altii nu? Sau, si mai mult, ii considera pe cei “ridicati” nebuni, "pe langa", cu pluta.

Indoctrinarea le-a blocat vizibilitatea, ei privind prin ochelari de cal la realitatea “lor”, ceilalti nefacand parte in nici un fel din conglomeratul vietii lor.

De ce discutam acest subiect? De ce am adus conceptul de iubire divina? Deoarece, in al 12-lea ceas, cand suna trambita si se lumineaza cerul, doar protectia divina va fi singura ce va salva sufletul si asa slabit de chinurile lumii materiale.

A alunga ideea de divin, de creatie, de “cadere” sau “ridicare”, nu va aduce cu nimic mai mult decat oprelisti in urcarea sufletului la rangul pe care este destinat a il atinge. Acest lucru nu depinde, chiar nu depinde de starea materiala, de adunatura de carpe sau mijloace de transport.

Cand creezi indrumat de iubire (concept gresit inteles de multi) inseamna ca creezi indrumat de Dumnezeu. Pe panoplia vietii, daca vrei a te bucura de protectia divina, vrei-nu vrei trebuie sa te dedai la acte de resurectie proprie fortata, sa te umilesti in fata ta insati si sa te trezesti la realitatea ca: masura nu o faci tu, nici cei ce cred ca o pot face, ci Dumnezeu. Orice moment din zi si noapte, orice lucrare a lui Dumnezeu, vin din iubire. Ai fost creat in iubire si te vei duce in iubire. Ce faci pe parcurs decide balanta in care vei fi pus cand momentul va veni si va veni indiferent de cat de mult se ascunde omul de acest moment, de adevar.

Doar Creatorul in multidimensionalitatea Sa creatoare, datatoare de viata si Lumina, stie la ce nivel de gratie se afla fiecare suflet. Nu vorbim de oameni ci de suflete. Cu cat un suflet este mai evoluat, cu atat protectia si indrumarea divina sunt mai accentuate.

Priviti in jur. Deschideti ochii mari. Momentul va veni si nu ca va fi prea tarziu, dar va fi iremediabil. Cautati in inima si cantariti gandul, intentia, fapta, visul. Nu creeati din ura, ci din dragoste. Nu numiti dragoste ceea ce nu este. Dragostea este sfanta, sfioasa, e multipla in calitatile si posibilitatile ei. Nu confundati placerea mintii si a trupului cu dragostea.

Dragostea este cea pe care ti-o da Dumnezeu, este adancul inimii tale inflorind la gandul ca, odata simtit, Dumnezeu este si ramane pastorul sufletului tau creat pentru a fi salvat prin iubire.

Daca dragoste nu e, nimic nu e!

Credinta adevarata sa isi gaseasca calea si locul in inimile deschise dragostei adevarate iar Lumina creatoare divina sa puna stapanire pe inimile toate!

Crezand, iubesti! Credinta ta este doar a ta, vine din adancul sufletului, calauzita fiind de Dumnezeu, in functie de gradul de adevar si iubire spre care te-ai deschis si spre care speri!

Care sunt cele mai bune metode spirituale de auto-vindecare?
Cum le aflam si aplicam personalizat?

Toate bolile au o cauza (sau mai multe) spirituala.
De unde stim cum sa determinam care este cauza si cum amelioram situatia? Cum ne cuplam la informatia dorita?

Avand in vedere ca genul acesta de informatie personalizata nu sta scris nicaieri, ca se afla in interiorul nostru si poate fi gasit prin tehnici ce trebuiesc studiate, vorbim aici de fapt despre un lucru la care nu multi au deplin acces.

Pornind de la theta-healing, meditatii transcedentale, citiri akashice sau conectari la sinele divin, putem deschide fereastra informatiei.
Daca esti familiar cu meditatia profunda si te poti conecta la sinele tau divin, acesta este un punct de plecare puternic catre descoperirea unei boli si aflarea, prin indrumarea primita de la sinele divin, a metodelor de vindecare.
Aceste metode pot fi de diferite naturi, plecand de la schimbarea modului de gandire si pana la a evita a face fapte ce iti pot atrage pedeapsa divina.

Ce legatura are boala cu faptele omului?
In momentul in care ai avut un gand negativ, ai deschis deja poarta spre energii si entitati care, prin natura lor, creeaza havoc in viata celor ce se dedau la ganduri si fapte "nespirituale". De aici si pana la instalarea bolii este doar un pas.
Cand gandesti negativ, hranesti un egregor care la randul lui creste si vei fi sursa sa de hrana dar nu numai, in functie de cat te conectezi la el.

Nu inducem conceptul de gandire pozitiva ci punem accentul pe faptul ca oamenii habar nu au de magnitudinea efectului pe care il au faptele, gandurile,si intentiile, asupra lor insisi.
De ce se intampla asa?
Deoarece, facand o fapta acum, rezultatul ei nu se vede sau nu se simte pe loc. Este o distanta in timp intre fapta si rezultatul ei. Cu cat distanta este mai mare, cu atat omul uita fapta, gandul, intentia. Nimeni nu face legatura cu nimic. Si nu doar atat, dar omul nu crede ca exista legatura intre una si alta, altfel nu ar indrazni nici sa respire fara a ii fi teama de repercursiuni.

Deci, cum gasim cauza?

Dupa cum se stie, exista literatura creata pe aceasta tema si anume: cauzele spiritaule ale bolilor. De acolo, in mare, omul se poate inspira, dar totul este diferit de la un om la altul. Sa spunem ca X a calcat pe o buturuga si sub ea se afla o insecta pe care a strivit-o. Este omul pasibil de pedeapsa sub o forma sau alta? Sau, cineva asteapta la un colt pe altul si ii produce intentionat o suparare intr-un fel sau altul. Acesta este sau nu pasibil de pedeapsa?
Diferenta dintre cele doua cazuri este uriasa si, logic, urmarile sunt diferite. Cel cu buturuga isi vedea de calea lui si a deranjat ecosistemul fara intentie, pe cand celalalt a actionat in deplina cunostinta de cauza, negandindu-se nici o secunda la faptul ca totul, de undeva de "sus", este vazut, judecat si ca la un moment dat (chiar pe loc uneori) vine si "rasplata".

Sunt cazuri in care unii fac fapte rele in copilarie, platesc la batranete si nu isi gasesc explicatia.

Atacand pe cineva verbal, fizic sau emotional deschizi cai energetice ce transfera informatia intr-un sistem, intr-o grila ce face zeci, mii de conexiuni, care apoi persista pe langa tine pana ce vine momentul cand Dumnezeu spune: acum a venit clipa sa plateasca! Se poate ca a trecut o luna, un an sau o viata de om intre initierea faptei si rasplata ei. Isi mai aduce omul aminte? Nu. Fiecare este preocupat de propria carare si multi participa la spectacolul vietii altuia doar ca sa se distreze, neintelegand ca doar faptul ca a te uita urat unul la celalalt creeaza valuri ce vor lovi inapoi, uneori ca un tsunami.

Si acum, cum gasim modalitatea de vindecare? Cum reparam stricaciunea produsa? In momentul in care ne dam seama ca de fapt totul nu este doar o gluma de moment si ca plasandu-ne pe pozitii gresite ne aducem noua insine daune, deja am facut primul pas, am intrat pe poteca vindecarii. Doar faptul ca omul isi intelege rolul in acest univers si invata a isi gestiona gandurile si faptele din prisma urmarilor ce se produc (luand in considerare ca totul are implicatii complexe, nebanuite), starneste un val de "ajutoare" care ii vin in intampinare si il ghideaza pe drumul bun.

Sa spunem ca X a facut o fapta rea in ochii altora dar el a fost determinat de forte spirituale sa actioneze in acest fel. Cel ce a primit pedeapsa prin X, adica Y, probabil a actionat in mod repetat gresit de-a lungul vietii. Fara a sti de ce, X , sub indrumare divina, a facut ceea ce Dumnezeu a considerat ca Y merita. Deci, totul se intampla intre Dumnezeu, X si Y. Apoi vine Z care il condamna pe X si isi asuma rolul de judecator in locul lui Dumnezeu, fara a avea nici in clin nici in maneca cu nici una dintre parti. Acum, Z a deschis poarta judecatii proprii, nestiind ca nimic nu este intamplator si ca, la momentul hotarat de Dumnezeu, Y a trebuit sa plateasca , doar ca acum Z primeste o pedeapsa auxiliara, adaugata la celelalte ale lui dinainte vreme si bine stiute de Dumnezeu.

Daca un barbat violeaza o femeie si scapa, el si lumea uita dar, mai devreme sau mai tarziu, poate chiar dupa o viata, i se deschide cutia pandorei si trebuie sa plateasca. Atunci, in mod sigur el nu-si mai face mia culpa si nu face legatura intre una si alta.

In masura in care judeci vei fi judecat!

In masura in care ajuti, vei fi ajutat!

Am explicat cateva colaterale ale rezultatelor faptelor si implicit importanta faptului de a nu te implica in judecati neavenite pentru a nu iti atrage intamplari nedorite si boli pe parcursul "calatoriei" si asa plina de fel de fel de urcusuri si coborasuri.

Revenind la modalitatile de vindecare, acestea fiind spirituale, trebuie inceput cu curatatea mentalului de balastul adunat prin judecati, neadevaruri, "uitari" sau "omisiuni" ce aduc cu ele plati spirituale.

Pana si alegerea unei ocupatii este de mare importanta prin aspectul ca, daca prin ceea ce faci produci distorsiuni in viata oamenilor, totul se va intoarce la un moment dat impotriva ta. Cum vine asta? Daca tu, prin natura ocupatiei, minti, stiind ca "pui pe masa" ca informatie ceea ce nu este adevarat, ti-ai creat deja o datorie in spiritual care, daca se repeta, vine ca un tsunami spre tine. Desi tu crezi ca o plata generoasa primita de tine acum dar platita cu pret greu de altii (adica ai indus suferinta) nu va veni ca un bumerang asupra ta, atunci vei descoperi in timp ca de fapt nu este asa.

De asemenea, din dorinta de a se distra, negasind altceva mai bun de facut in viata, unii isi fac un obicei din a batjocuri, a face "glume" pe seama cui nu s-ar cuveni, fara a lua in considerare nici o repercursiune. Indrumati de entitati negative, ei coboara cu buna stiinta in intunericul indus de cei care ii ghideaza, iar rasplata vine prin inchistarea inimii, ei nemaifiind capabili sa delimiteze adevarul de minciuna, lasandu-se coordonati, ca oile duse la pascut, spre pestera intunecata a izolarii spirituale, considerand ca toate aceste deraieri de la calea spirituala nu sunt "stiute" de Dumnezeu.

Daca omul de rand nu are acces la modalitatile subtile de vindecare emotionala si spirituala, ca un prim pas catre vindecarea trupeasca (de fapt un foarte mare pas inainte) ar fi, asa cum ati inteles, indreptarea atentiei spre ceea ce linisteste cat de cat "valurile" create de-a lungul vietii, ce amelioreaza furtunile energetice create in viata altora si, implicit, bumerangul ce vine ca rasplata, acesta incluzand boli, lipsuri, singuratate sau tristete.

Cand omul se desprinde de sentimentul de turma si isi cauta singur calea, indrumat doar de Dumnezeu, a facut un alt pas spre vindecare.

A-ti cere iertare de la Dumnezeu si apoi a continua aceleasi greseli este fara doar si poate un alt aspect ce se vrea analizat si corectat.

Fiindca oamenii, prin natuara lor energetica sunt " legati" unii de altii, ca o prima modalitate este "curatarea" gandurilor despre ceilalti.

Nu poti sa-ti despietresti inima daca nu iti corectezi modul in care te adresezi altora direct sau mental, in intimitatea gandurilor tale.
Gandurile de critica si judecare aduc cu ele boli de inima si otravesc creierul, conectand la egregorii negativi care, incet-incet acapareaza si incetoseaza mintea pe deplin, taind astfel contactul fiintei cu sursa divina.

Alegerea este simpla iar tu de fapt te creezi pe tine insati prin multitudinea alegerilor mentale, energetice si emotionale.
Cu cat gandurile pe care le ai sunt mai dense, cu atat atragi asupra ta ganduri si energii similare, pana cand, aflat in momente de cumpana, iti dai seama ca ceva nu este in ordine si te repui pe linia plutire, ii redai lui Dumnezeu haturile vietii tale si, in loc de a te lasa purtat la vale de bucuriile mici si trunchiate, pasesti pe drum indrumat de sinele divin, de Dumnezeu, de echipa ta spirituala pe care tu, desi nu o vezi, o ai, functie de alegerile pe care le faci.

Cu cat te apropii mai mult de esenta ta, de Dumnezeu, cu atat vei remarca intunericul din cei ce-ti "furau " lumina si te ghidau pe calea pierderii spirituale, frecandu-si mainile fericiti si hranind un alt sistem decat cel dumnezeiesc. Solutia vindecarii este in mainile tale, in alegerile facuite la nivel spiritual, mental sau emotional si, privind inapoi la poteca pe care ai mers pana acum, invatand din greseli si tinzand spre lumina, vei corecta anomaliile, le vei transforma in sanatate din punct de vedere fizic si mental iar campurile tale, curate si luminoase, vor respinge orice atac, iti vor asigura protectia si te vor mentine la un nivel inalt de fericire.

Concepția greșită despre Pământul plat

Cum ar putea Pământul, Mama Pământ, creatoarea a tot ce are omul nevoie pentru a trăi și a asigura manifestarea sufletului în vasul sfant, să fie plat? Cum ar putea această minunată planeta, în mișcarea sa plina de gratie, să fie o plăcintă pierdută în acest univers ce conține multiple planete ce se „știe” a fi, fără urma de îndoială, sferice? Este Luna plată? Este Marte, Venus, Uranus, etc... plat?

Convingerea că planeta este plată a venit ca o ideologie scolastică apărută spre a canaliza conștientul uman pe o pista moarta: de aici, din ideea nonconformistă și neavenita că ar fi plat, dintr-o data, din senin, s-a creat un val de idei greșite, oamenii înșiși fiind într-un fel sau altul deconectați (la propria lor cerere, prin concepția pe care au adoptat-o) de sursa Pământ, ne-mai accesând CENTRUL plin de esența de viata, plin de „aur” spiritual ce face posibilă viața pe pământ.

Cum vine asta? Pai e simplu ca buna-ziua: cei preocupați de spiritualitate la nivel înalt știu că, pe lângă Creatorul Suprem (Primordial) omul se încărca si de la Mama Pământ. Cum te mai încarci dacă tu negi existența centrului, a inimii acestei minunate planete albastre? Cu ce ​​te cuplezi? Deci: rămâi decuplat, legat de Creator (unii), atarnat sa zicem asa, dar ne-ancorat. Deci ești ca un vas în derivă.

De ce s-a vrut implementarea acestui concept?

De ce nu? – ar întreba adepții pământului plat.

Iată o întrebare cheie cu un răspuns total denaturat. A flirta cu cunoașterea, cu noțiunile noi, aducatoare de dezvoltare, de inaintare pe calea cunoașterii și cu rezultate benefice, pozitive pentru cel ce pune întrebarea, nu înseamnă întotdeauna că răspunsul este sau va fi corect. Dar, în acest caz, întrebarea și falsa ipoteză au fost lansate fără tagada cu intenția de a slăbi puterea omului, de a reduce divinul din el prin izolarea și îndepărtarea de o mare doza de putere necesară in a se dezvolta, trăi, bucura. Mama Pământ îți da tie, ca om, procentul necesar și binevenit de substanțe minerale însoțite de energia cosmică necesară "plutirii" tale în acest univers care nu este derizoriu așa cum unii cred sau vor să te facă să crezi.

Libertatea in gândire, credința și creație lasă loc întotdeauna multor speculații ce pot deveni din ce în ce mai bizare și inapropriate pentru menținerea unei vieți fructuoase pe pământ. Omul a fost „înconjurat” de forțe terțe nebinevoitoare, ce încearcă (în cazul unora cu succes) să-i deraieze de la traiectoria sfântă plănuită, hotarata de Creator.

Liberul arbitru.
Te incadrezi de unul singur, în funcție de propria alegere, intr-o anumita cale: „de aur” sau nu. De dezvoltare sau retrograda. Ca sa iti menții cunoștințele la nivelul necesar avansarii societății actuale, trebuie să studiezi, să cauți și să găsești sursele propice aflarii răspunsului la ale tale intrebari. Dar, in cazul in care nu ești conectat, ancorat, aliniat, cum vei ști ce cale de studiu să alegi? Cine, ce te va îndruma? Neconectat, intuiția ta se reduce deja, lăsând loc potențialelor forme de deraiere de la adevăr să iși iteasca capul și să te încânte cu tertipurile deja cunoscute: „Ah, ce idee interesantă, face titlurile presei! Voi duce mai departe această idee, o voi implementa și altora, copiilor mei, fiindca astfel pot apărea interesant prin noutatea conceptului pe care îl introduc, chit ca nu știu cât de adevărat este. Mai ales că se da o luptă între concepte, deci asa ma incadrez în avangardă, în grupul celor care introduc noul. La naiba cu vechiul, la o parte tot ce este perimat, uzat, la o parte tot ce ar putea sa dea putere!”

Noile concepte despre Mama Pământ nu fac decât să inducă falsul, să se joace cu mintea omului, si asa slăbită și ne-la locul ei de ceva vreme! Așa cum liberul arbitru lasă loc pentru terte idei, alegeri, convingeri și cai de a fi alese, la fel si stăpânirea adevărului, căutarea și găsirea lui, aduce omul inapoi pe linia de plutire, pe „calea” dreaptă ce-l împuternicește și îl ajută astfel să creeze dintr-un punct de putere, creștere, omul fiind inițiat (sau reinițiat) în superba putere creatoare a Mamei Pământ.

Creatorul, în cunoașterea și puterea Lui atotcuprinzătoare, a lăsat liberul arbitru pentru dezvoltare și, dacă omul alege (sau înțelege) greșit, asta nu înseamnă că adevărul, ca conceptul inițial, motorul datator de putere de creație, este anulat. Nu! O parte din lumea care se orienteaza spre o anumită dogmă sau o anumită idee, va îmbrățișa un anumit egregor, ce va slăbi într-adevăr puterea egregorului original, cel deplin.

Se trece astfel, prin divagari de la adevăr, spre o concepție ce își va arăta falsitatea în momentul în care omul, pus in fata adevarului gol-golut, va trebui să revina la adevăr, la egregorul original, contribuind din nou, prin liberă alegere, la reconectarea cu Mama Pământ, cu esența ei, reconstruind deci calea de asimilare a energiilor vitale benefice, multiplicându-si pe aceasta cale, fără tagada, puterea, calitatea vieții și, în același timp, dând urmașilor lor vigoare crescuta ce vine de la inima Mamei Pământ.

De ce repetăm ​​numele Mamei Pământ? De ce nu spunem Terra, sau globul pamantesc? De ce atașăm conceptul de „mamă” acestei minunate planete? Pentru că, în bucuria creației, Creatorul Suprem a integrat această minunata planeta într-un sistem solar îmbogățit cu o multitudine de calități specifice, fiecare fiind pentru „traitorii” ei un izvor de viață, plăcere, bucurie și aducând din strafunduri contribuția generoasă și nelimitată la îmbunătățirea vieții pe planetă.

Hei... și aici apare, fără doar si poate, nebuneasca idee de Pământ plat, reducând aceasta superba purtătoare de viață la ideea de farfurie zburătoare în cel mai bun caz.
Omul va continua să creeze plin de imaginatie fel de fel de povesti despre planetă. În spatele acestor „unice” povestioare se află forțe nedoritoare de bine pentru rasa umana. Împreună cu multe alte tertipuri, "pacaleli" si imbietoare minciuni însoțite de repercusiuni ascunse în umbră, aceste forțe continuă „munca” de deraiere a conștientului uman spre o idee fadă, falsă si de fapt neînțeleasă de nimeni.

Alege bine, analizează și însoțește munca ta de cercetare cu rugăciunea adresată Creatorului pentru a te ajuta, indruma, de a-ți canaliza atenția doar catre cararea aducatoare de adevăr. Rugăciunea imprima cautarii tale o doză de putere, o va canaliza doar în direcția corectă.

„Crede și nu cerceta” in acest caz nu se aplică! Cercetează ca să știi!

Cunoaște adevărul pentru a te împuternici și a trece cu putere și potențial pozitiv prin vremurile prin care se cerne adevărul de minciună, făcând loc „diamantelor” cunostintelor adevarate sa străluceasca lumina lor care sa-ti imbie spiritul.

Cunoaște, învață, speră doar la adevăr și evită cu tărie orice încercare de a te deraia de la adevăr, în orice domeniu!

Sine Deo nihil! (În cunoaștere este puterea!)